Divorturi
Am inteles ca Instagram o sa rupa Facebook in doua pentru ca pozele spun cat o mie de cuvinte. Am inteles ca acea “casa de piatra” care se spune in cazul a doi oameni care aleg sa se casatoreasca, nu dureaza toata viata, in cele mai multe cazuri. Am inteles ca organismul nostru este doar un echipament pentru spirit si minte, care are nevoie de ingrijire, dar si acceptare. Le-am pierdut sirul cand am incercat sa analizez mai mult. Sirul gandurilor si al bunei intelegeri. Asa ca mi-am propus sa nu mai inteleg nimic, pentru ca nimic nu e de inteles. De ce se despart oamenii? De ce pica sistemele? De ce nu ne mai place ce ne placea la un moment dat? De ce nu ne putem controla corpul si emotiile? De ce
“picam”?
Eu nu mai inteleg nimic. Aud despre cel putin doua divorturi intr-o zi si ma intereseaza mai putin sa inteleg motivul, cat viata de dupa divort. Pentru ca suntem oameni, traim dupa propriile valori si imbatabil, nu le putem schimba cu usurinta. Cu toti terapeutii din lume care au uneori doar rolul de a asculta, in cea mai mare parte dintre cazuri, nu putem videca ce stie doar timpul.
Banuiesc ca avem nevoie de prieteni si intelegere, dar fac un pariu cu tine ca o sa ai cel putin 10 momente in viata, denumite simplu” clacare”, in care nu o sa mai intelegi nimic. Vestea buna este ca o sa iti revii, daca ai timp si iti lasi timp. Vestea si mai buna este ca nu vei fi singurul care trece prin asta, iar daca te incurajeaza cu ceva, niciun terapeut din lume nu te poate salva de ceea ce poti face singur.
La un moment am mers la o doctora renumita. Mi s-a spus ca la ea la cabinet erau cozi interminabile, iar conducerea spitalului regreta ca a “pierdut-o”. M-am dus si am asteptat sa imi dea verdictul, cauza, diagnosticul, tratamentul, vindecarea. M-a luat cu puterea mintii, cu “burn-out”, cu altele termeni din astia dubiosi si out of medicine. Dupa care mi-a spus simplu: “orice boala se poate vindeca”.
Asa ca, oameni buni, se pare ca orice se poate repara. Iar divorturile sunt inlocuite si ele de alte relatii. Admir aceste vedete de la Hollywood, care divorteaza si se casatoresc de atatea ori intr-o singura viata si fac totul atat de natural, incat ai zice ca-si tin terapeutii intr-o geana si le sufa in casca de 40 de ori pe saptamana cum sa zambeasca si sa se elibereze de traume. Noi, oamenii de rand, ne adunam de pe jos. Si nu te ajuta, nici mediul, frate. Deloc. Ca te uiti in jur si tot ce vezi e tristete si “oameni in lumea lor”. Nu ne mai place nimic de la o vreme, iar cauza divorturilor vine de la nevoia de schimbare, dar si imposibilitatea de a ne ajuta singuri. Asadar, e posibil sau imposibil sa ne vindecam singuri? Nu zau, acum.
30 de lucruri pana la 30 de ani
1. Poate fi foarte frumos ceea ce ai acum, fix acum, daca te gandesti ce ar insemna sa ai cancer, sa stai intr-un spital, sa iti lipseasca vederea sau picioarele, sa nu vezi oamenii la fata un an intreg sau sa cauti un moment, un timp pentru tine, si sa nu il ai.
2. Prietenii sunt minunati. Pare atat de simplu, dar sigur, sigur va veni momentul ala in care nu ii vei mai gasi: ba pleaca prin tarile calde, ba ai uitat sa le scrii, ba v-ati pierdut in vreo cearta minora.
3. Cei mai fericiti oameni sunt cei care sunt impreuna, in numar cat mai mare. Ei sunt cei care rad cel mai des.
4. Cand 2 oameni nu se inteleg, este pentru ca au pareri diferite, in cea mai mare parte. Cand iubim, acceptam mai usor. Uneori alegem pe cine iubim. E o chestiune de alegere, intotdeauna.
5. Un copil iti schimba viata. Complet. Dar nu pana la capat.
6. E bine sa plangi, dar e rau sa fii depresiv. O dispozitie nasoala iti strica zilele, viata. Daca exista, rebuie sa o limitezi, sa dureze cat mai putin posibil.
7. Casnicia si cuplul sunt chestiuni diferite de iubire. Insa, fara iubire, niciuna nu dureaza.
8. De putine ori, simti ca traiesti cu adevarat, dar asta nu se uita niciodata. Orice farama de timp liber, iti aminteste de momentele in care ai trait cu-adevarat.
9. Nimic nu se uita.
10. Oamenii pot fi inselatori, dar merita sa le acorzi incredere. Intotdeauna.
11. Cand esti fericit, se vede pe fata ta. La fel si cand esti trist. Uneori pozele tale spun totul despre cum te simti si cine esti.
12. Exista tragedii. Se intampla evenimente tragice, spontan. Niciodata nu iti vine sa crezi, dar totusi se intampla. Invat ceva din asta, mereu.
13. Structura emotionala umana se schimba cu fiecare traire, devenim complexi, putem povesti cu totul altceva, in doar cateva minute. Totul se schimba, ce e scris, ramane scris.
14. Joburile vin si pleaca, oamenii raman. Alege ce e mai bun din ce iti vine.
15. Un partener se schimba intr-o relatie? Oh, da. Ne schimbam sentimentele? Sigur. Putem intelege si accepta ce se intampla? Cu-atat mai mult.
16. Nu face un copil, daca nu stii sa evoluezi si sa fii impacat cu tine. Copiii simt tot.
17. Nu neglija si minimaliza durerea celor din jur. Cand o sa te doara pe tine, o sa plangi si o sa te chinui in draci.
18. Cand iti este mai greu, spune-ti atat: iubire si lumina.
19. Timpul trece repede, uneori te simti batran. Ma simt batrana…
20. Nu trebuie sa crezi ca e mai bine de altu’/alta. Visele te mentin puternic. E bine ca mereu, mereu sa ai vise.
21. Exista si se poate, sa iti placa mereu acelasi lucru de care sa nu te plictisesti niciodata, niciodata. Este ceea ce te defineste cu-adevarat.
22. Conectarea cu natura. Din copilaria abia acum inteleg ce inseamna.
23. Am uitat cum era la 23 de ani. Dar am invatat ca exista cai prin care sa imi pot aminti.
24. Sunt lucruri care ma fac sa fiu mandra de mine, cum ar fi prietenii mei. Simt ca sunt prieteni adevarati. Am invatat sa ii apreciez.
25. Am pierdut multa energie pe lucruri care nu meritau, dar nu imi pare rau. Am invatat mereu cate ceva.
26. Imi doresc acelasi lucru ca la 14 ani: vreau sa calatoresc si sa iubesc.
27. Exista etape si etape intr-o viata de om. Intelepciunea e tot ce conteaza. Ca sa poti vedea lucrurile cat mai clar.
28. Din 7 zile, una, cel putin e proasta. Nu e vina nimanui, e o lege a naturii.
29. Chiar poti avea totul. Chiar se poate sa te simti complet fericit. Mi-am vazut visele cu ochii.
30. to be continued
Mirosul
Despre sarcina nu am vorbit niciodata, pentru ca barbatii nu pot ramane insarcinati si as expedia jumatate din publicul de pe blogul meu. Despre copii nu vreau sa vorbesc pentru ca sunt prea multe teorii azi si parintii au devenit prea fandositi. Dar daca ar fi sa trag niste concluzii din cele spuse de mai sus, ar fi faptul ca in timpul sarcinii, simturile se activeaza si devii un fel de pradator. Simti mirosul de peste si legume de la un kilometru, esti perfect constient de pasii pe care ii faci, pentru ca redescoperi viata si pulsul din ea.
Ma leaga multe amintiri legate de mirosuri. Mirosul de seara, incarcat de poluare si masini, ploaia ce uda dimineata asfaltul si praful, mirosul de barbat la prima intalnire si de haine proaspat spalate in ritmul casnic de acasa, mirosul de friptura de gratar in toiul verii, un pic de transpiratie cand trec pe langa femeia de serviciu si aroma de mobila noua si intretinuta din cladirile de business. Nu imi plac parfumurile neam, pentru ca uita sa fie discrete si cu tenta de om in ele. Insa ador paharele de unica de folosinta cu aroma de cafea, care se plimba prin mainile muncitorilor pe santier, ale vanzatoarelor de la colt, ale florareselor si studentilor grabiti.
Viata este despre mirosuri, despre a simti.
Mirosul de carte cand trec pe langa o librarie imi aminteste de copilarie, de timpul meu cu mine. Mirosul de iarba verde, primavara, ma duce tot spre copilarie si viata din ea… iar vantul si adierea rece ma desfunda de tristete.
Incearca sa intelegi
Mai, hai sa iti spun ceva. Incearca sa intelegi. Ca nu e deloc un lucru minor ce se intampla cu toate in jurul tau. Incearca sa intelegi semne si conflicte, opinii si intrebari. Ia-ti ragaz. Durerea nu este cuntificabila. Cum te doare pe tine, il doare si pe el.
Incearca sa intelegi, omule. Cand pe la ureche iti vin tot felul de fraze, incearca sa intelegi.
Cand cineva te oboseste, incearca sa intelegi…de ce este nelinistit.
Invata sa intelegi ce inseamna sa planga cineva de fata cu tine, pentru ca nu-i asa, si tu vei plange de fata cu altii.
Ne grabeste undeva viata asta? Ne dau banii afara din casa?
Incearca sa intelegi. Ca daca am fi noi centrul tuturor lucrurilor, nu ne-ar mai surprinde nimic, am stii totul empiric si am ajunge sa intelegem tot. In caz contrar, incearca sa intelegi. Fii constient de ceea ce faci si ce spui, recunoaste si …incearca sa intelegi.
E rau sa fii in locul tau atunci cand nu ti-e bine, cand simti ca lesini sau vomiti, atunci cand doare prea tare o masea, un umar, inima sau coloana. Incearca sa intelegi, ca nu esti diferit de altii, ca nu esti mai sau cel, iar esecul, disperarea, drama si durerea nu te vor ocoli.
Nu exista adevar fara reactii, credinta fara banuieli, putere fara distrugere, arta fara sacrificii. Incearca sa intelegi.
Incearca sa intelegi: nu ai cum sa scapi, nimeni nu scapa prea bine din asta.
Suferinta innobileaza. Fii bun.
Incearca sa intelegi.
Prea multe sa va spun am
Am ajuns la organizare, pentru ca, nu-i asa, e cel mai bine sa vezi lucrurile cat mai clar. M-am inconjurat zile bune la rand de tot felul de energie (cam nesanatoasa sa zic asa), pentru ca in final sa imi dau seama ca e bine si cand nu e bine.
Din toata scoala asta de 8 ani, imi amintesc o fraza simpla legata de organizare si la ce e buna ea, cum ca oamenii au nevoie de triburi, de grupuri, ca sa se simta in siguranta si ca oranduirea si existenta unei structuri ne-ar ajuta sa traim mai bine. Dar, nah, acum si legat de cresterea copiiilor nostri de acum sau de maine, e nasol si asta cu organizarea pentru ca este nevoie de o ordine, iar ce implica ordine, implica si o ierarhie.
Am sa incerc sa scriu mai jos, in stilul meu copilaresc, as putea zice. Eu cred ca ne-am nascut din haos, dar am supravietuit dintr-o energie de a uni celule si molecule, pentru a crea viata. Problema este mai incolo: te-ai nascut, esti, existi, acum ce mama faci? De unde sa o apuci? Eh, “noroc” ca, in zilele noastre, deja te nasti si apartii: de norme, de conventii, de grupuri, de nationalitate, de limba. Lumea e deja impartita acum, are sefi si vicepresedinti, are lideri de opinie si influenceri, genuri si multe, multe optiuni, daca esti deschis la cap. Ca de nu esti, sigur te-ai lovit la cap sau ti s-a intamplat ceva nasol. Zona de confort este pentru cei care au cate ceva de rezolvat cu trecutul lor, cu viata de zi cu zi, cei care au nemultumiri si frustrari pe care nu le recunosc sau nu stiu cum sa si le rezolve.
Si cum cei din specia “oameni” s-au gandit sa isi faca ei propria oranduiala, ( interventie: nu stiu si nu am citit daca asta le sta in natura sau pur si simplu este un rezultat empiric) au zis:
Nu e bine sa ne dam in cap atunci cand nu ne convine ceva, trebuie sa gasim o forma de a convietui. Unul care s-a crezut mai bun si mai “saf” (imi cer scuze pentru lipsa diacriticilor pentru moment) o zis: ” Faceti ca mine, ca stiu eu mai bine. In loc sa va certati, urmati-ma si va arat eu calea cea dreapta!” Si cam atat le-a trebuit oamenilor ca sa se organizeze si sa colaboreze. Insa, chiar si asa tot au avut loc unele intelegeri, pentru ca liderul avea propriile sale convingeri si pentru ca era sigur ca el poate gestiona totul, fara ca ceilalti sa se ia la bataie, a picat in propriul orgoliu si le-a spus pe un ton raspicat: ” Eu sunt seful, eu am dreptate!” Si uite asa nu s-a mai generat haosul, ci s-a instalat ordinea. La scurt timp, au aparut legile si tuturor le-a fost cu mult mai usor sa urmeze semnele si autoritatea exprimata prin simboluri, decat prin vocile oamenilor.
Mahomed s-a nascut ca un om obisnuit, dar a fost mare si tare pentru ca a avut cateva vise asemanatoare nopti la rand, in care auzea acelasi lucru. Asta pana cand si-a spus” Scrie undeva ce vezi in vise si poate te lasa in pace!” Si omul a scris, apoi s-au oprit si visele.
E greu sa ne asumam lideri tot timpul, pentru ca nu tot timpul au dreptate si ar fi si ciudat sa se intample asa. Sfatul meu este scriem atunci cand vrem sa ne spunem parerea. Mesajele notate raman mult mai mult timp imprimate si e mai usor sa fii obedient asa, pentru a gasi cea mai buna varianta care sa ne linisteasca si sa ne faca bine. Poate e prea general, dar asta e cea mai buna solutie pentru a nu ne lua la bataie, chiar si in idei (care btw, sunt foarte chinuitoare).
Va pup pe palarie!
Consum pentru ca sunt dependent
Astazi am ceva mai simplu pentru voi: vreau doar sa va spun ca sunteti dependenti. Cu totii. Fara exceptie. Ce? Nu stiai ca pantalonii aia de la Kist vin genial pe tine, acum cu noua moda de a-i purta lasati asa pe fundulet? Cum? Nu ai auzit ca a aparut o noua tehnologie la aer conditionat bio care purifica aerul de afara? O gasesti la Nemo. Cum? E mai buna mancarea la Stadus? Mergem acolo, clar data viitoare. Pai strang bani si imi iau asta. Dar trebuie neaparat sa incerc noua bere blonda vara asta, are gust de ananas. M-a cam lasat si telefonul, o sa imi ceva mai performant de la Avans.
Si se schimba vremea asta asa repede, iar am ramas fara incaltaminte, as avea ceva, dar nu imi mai place, i-am tot purtat.
Masuram totul in economii si cheltuieli, timpul trece calculand leuti si euro, in vacante si meniul de pranz de la job. Informatia despre noutati este vitala, nu putem efectiv trai cu obiecte care s-au demodat, nu putem purta bocancii ani la rand si tot timpul este o varianta mai buna de masa si mancare.
E buna schimbarea, e bine ca timpul trece. Dar cum masori chestiile astea? Au trecut fix 3 ore de cand te-ai trezit. Cum ai calculat asta pana acum? In ce evoluam? In cesti de cafea goale si in pasi grabiti, in fum si praf, in ganduri negre si albe.
Lol, dragule, dar de cand nu ai mai zambit? Vai, dragule, dar tu stii cum creste firul de iarba? La naiba, fata, de cand nu te-ai mai oprit in parc sa tragi aer mult in piept? Nu ASTEPTA vara sa sari in apa, nu astepta soarele ca sa te incalzesti, nu iti face analize si scenarii despre timpul ideal, il lasi sa treaca efectiv, numarand ce nu trebuie.
Moaca trista
Iaca azi vreau sa vorbim despre una bucata de 50% orgoliu, 30% cooperare si vreo 25% invidie. BLEAH! „Ce-s astea”, ma-ntrebi? Niste chestiuni care apar in ultima vreme in viata mea si cred ca a tuturor.
Iti tot repeti : nu las nimic sa ma supere, nu cad, nu gandesc aiureli, gasesc o explicatie care sa ma linisteasca. Nu pot trai ca un magar sau ca magaritza, pentru ca nu ma simt bine cu-adevarat. Adica, nah mai trece cu o tigara sau cu o cafea, ma mai prostesc cu un film sau cu o conversatie mult prea lunga. Dar nu ajuta mah prea mult, ca ma doare deep inside si nu stiu ce muma am. Ne certam. Hohooo, da’ ne certam. Ne certam atat de nasol, incat ne e rusine mai apoi sa recunoastem cat de nasol a iesit, ce ne-a fost dat sa auzim sau ce „a iesit” din papagalul nostru.
Ca suntem construiti din emotii si ca ele nu pot fi decat bune, ca sa ne simtim mega bine. Ai o stare proasta? Buei, ai ajuns bine aici sa stii. Ca o sa-ti dau cele mai bune explicatii pentru starea ta si iti spun de ce te simti asa.
Pentru ca trecusi de stadiul de bebeluseala si rasfat si nu iti mai place sa oracai pe jos ca sa te eliberezi de stres, gasesti alte expresii ale corpului. Pentru ca, sa stii, nu imi place deloc fata asta a ta de trist si ma prind de la o posta ca ceva te nelinisteste. De cand esti asa? DE CAAAT? Gizaz, dar functioaza bine cele 3 cafele pe zi si un pachet de tigari. Ai mai putea sa o duci un an asa. Ai relatii proaste asa-i? Cu cineva apropiat, cu care locuiesti, cu cineva de la munca sau nu ti-ai rezolvat niste conflicte de acum o mie de ani nici acum si se tot repeta cu altii, ca doar deh, este vorba despre tine. Ai tu ceva, clar.
Iti recomand cartea „Poti fi fericit orice s-ar intampla”, scrisa de Richard Carlson, iar daca nu ai timp si chef sa o citesti, gandeste-te ca tot ceea ce te face sa te simti rau, poti rezolva la psihoterapeut. Ce? Te-asteptai sa iti dau alta solutie, nu? Pai mai mult decat ti-am zis, nu exista.
Uita-te in jur, lasa-ti gandurile sa vorbeasca, zi cu voce tare ce te deranjeaza acum si cauta sa accepti ca nu poti altfel decat bun.
Semenii noștri
Cît de des te uiți la fețele oamenilor? Cît de des mergi cu fruntea sus? Iaca eu după un an de stat în casă, în cea mai mare parte a timpului, am învățat să iubesc să ma uit în ochii oamenilor, ador să ies printre ei, acolo unde e mulțime, nu mă sperii, intru mai adînc, îmi place să îi simt pe fiecare, să le caut cît mai mult din viață în privire. Eu îi iubesc pe trecători, pe străini. Semenii noștri sunt frații noștri. Da, mă, nu sunt hippi și nici flower power, dar trebuie să îi tratăm așa cum ne-am trata pe noi înșine. E mare proiect ăsta de îndeplinit, nu e niciun succes de pe urma căruia cîștigi aprecieri sau o căruță de bani, dar ar fi nice de îndeplinit.
Spre exemplu, cred că unul din 10 dintre noi, ăștia care mîncăm în oraș, comandăm, spargem pușculița la fast food, face la un moment dat bine-cunoscuta toxiinfecție alimentară. Este mai mult posibil ca toxiinfecțiile să fie cauzate de carne și alimente expirate sau pur si simplu din lipsa de igienă. Asta înseamnă că unora nu le pasă prea mult de ceilalți, iar această neatenție este toxică uneori.
Toate elementele care gravitează în jurul nostru pornesc de la gînduri și de la rezultatul lor. Lumea pulsează de energii, pozitive și negative, este foarte probabil să nu ne prindem cînd efectiv un gînd negativ atrage mai multe gînduri negative și ca un domino distruge toata karma zilei. Mai pe romînește: “mi-a stricat ziua”. Păi bineințeles că avem vulnerabilități și că suntem de multe ori pleoștiți de situații de care ne temem. Dacă șansa de schimbare nu ar exista, nu ne-am mai conștientiza frustrările și nu am avea niciodată ocazia să luptam cu ele. Iaca una bucată lecție: cînd îl vezi pe unul mai ciudățel, nu te mai gîndi la mustața lui și la vesta colorata croșetată, uită-te în ochii lui. Să vezi acolo cu-adevarat, în sufletul omului. Semenii noștri sunt adevarate binefaceri și izvoare de lumina, căldura și iubire.
La aer
Opa, frate, nu stiu cum or fi altii, mai “babuti” asa, dar mie imi place la aer. Ma indop cu aer atunci cand ies afara, mi se limpezeste mintea si fac frumos, gandesc frumos, cant pe strada, sar intr-un picior. Ca prea bine este, Doamne! La aer, imi vine inspiratia, vad oamenii la fata, apar si alte elemente in peisaj, decat ce e facut de mana omului.
Ma gandeam zilele astea la cat investim in mobilier, mobila de bucatarie, mobila de living, masa de cafea, dulap in dormitor si lemn de cea mai buna calitate. Avem un gand monstruos, nu stiu daca voi constientizati. Deja investim in industria lemnului, deja omoram doar cu acest gand sute de copaci.
Sfatul meu pentru astazi este sa te duci sa imbratisezi un copac. Da, fa-te ca esti nebun si du-te si imbratiseaza un copac. Scrie-mi ce simti. La inceput poate ti se va parea penibil, apoi vei observa ca acel copac este rece, nu palpaie ca trupul uman si nu se misca neam. Eh, mai apoi, vei realiza cat de instabil devii tu, in aceasta imbratisare, vei observa ca incepi sa te clatini, sa iti fie greu sa te mentii asa teapan si falnic precum el. Dar, prin imbratisare, un copac iti transmite putere, iti dai seama cat de slab esti, dar si ca alaturi de el, nimic nu te poate dobori.
Copacii au 3 parti principale: radacina, care se anocoreaza in pamant si absoarbe apa, trunchiul care transporta seva catre crengi si frunzele care se hranesc cu energia solara. Toate aceste elemente comunica pentru ca un copac sa se dezvolte si sa ne furnizeze noua, oxigenul si energia pozitiva. In general, arborii cresc cu 2.5 cm intr-o saptamana. Stejarul ajunge in 120 de ani la maturitate.
Asa ca, verificati-va timpul petrecut in natura si dorintele casnice, faceti o legatura a fericirii pe care acestea v-o dau si trageti niste concluzii.
Dileme de Bucuresti
DE CE?
… nu exista un cos de gunoi la fiecare 15 metri?
… mai exista companii unde se semneaza condica?
… tot timpul in trafic, soferii experimentati blocheaza intersectia?
… la fiecare 10 pasi exista un cacat? De om.
… miroase urat dimineata?
… intr-unul din 10 autobuze, 2 se cearta?
… e trafic in centru la ora 12:00?
