Moaca trista

Comments (0) lavanderie

Iaca azi vreau sa vorbim despre una bucata de 50% orgoliu, 30% cooperare si vreo 25% invidie. BLEAH! „Ce-s astea”, ma-ntrebi? Niste chestiuni care apar in ultima vreme in viata mea si cred ca a tuturor.
Iti tot repeti : nu las nimic sa ma supere, nu cad, nu gandesc aiureli, gasesc o explicatie care sa ma linisteasca. Nu pot trai ca un magar sau ca magaritza, pentru ca nu ma simt bine cu-adevarat. Adica, nah mai trece cu o tigara sau cu o cafea, ma mai prostesc cu un film sau cu o conversatie mult prea lunga. Dar nu ajuta mah prea mult, ca ma doare deep inside si nu stiu ce muma am. Ne certam. Hohooo, da’ ne certam. Ne certam atat de nasol, incat ne e rusine mai apoi sa recunoastem cat de nasol a iesit, ce ne-a fost dat sa auzim sau ce „a iesit” din papagalul nostru.
Ca suntem construiti din emotii si ca ele nu pot fi decat bune, ca sa ne simtim mega bine. Ai o stare proasta? Buei, ai ajuns bine aici sa stii. Ca o sa-ti dau cele mai bune explicatii pentru starea ta si iti spun de ce te simti asa.
Pentru ca trecusi de stadiul de bebeluseala si rasfat si nu iti mai place sa oracai pe jos ca sa te eliberezi de stres, gasesti alte expresii ale corpului. Pentru ca, sa stii, nu imi place deloc fata asta a ta de trist si ma prind de la o posta ca ceva te nelinisteste. De cand esti asa? DE CAAAT? Gizaz, dar functioaza bine cele 3 cafele pe zi si un pachet de tigari. Ai mai putea sa o duci un an asa. Ai relatii proaste asa-i? Cu cineva apropiat, cu care locuiesti, cu cineva de la munca sau nu ti-ai rezolvat niste conflicte de acum o mie de ani nici acum si se tot repeta cu altii, ca doar deh, este vorba despre tine. Ai tu ceva, clar.

marv rooftop

Iti recomand cartea „Poti fi fericit orice s-ar intampla”, scrisa de Richard Carlson, iar daca nu ai timp si chef sa o citesti, gandeste-te ca tot ceea ce te face sa te simti rau, poti rezolva la psihoterapeut. Ce? Te-asteptai sa iti dau alta solutie, nu? Pai mai mult decat ti-am zis, nu exista.
Uita-te in jur, lasa-ti gandurile sa vorbeasca, zi cu voce tare ce te deranjeaza acum si cauta sa accepti ca nu poti altfel decat bun.

Read more

Semenii noștri

Comments (0) lavanderie

Cît de des te uiți la fețele oamenilor? Cît de des mergi cu fruntea sus? Iaca eu după un an de stat în casă, în cea mai mare parte a timpului, am învățat să iubesc să ma uit în ochii oamenilor, ador să ies printre ei, acolo unde e mulțime, nu mă sperii, intru mai adînc, îmi place să îi simt pe fiecare, să le caut cît mai mult din viață în privire. Eu îi iubesc pe trecători, pe străini. Semenii noștri sunt frații noștri. Da, mă, nu sunt hippi și nici flower power, dar trebuie să îi tratăm așa cum ne-am trata pe noi înșine. E mare proiect ăsta de îndeplinit, nu e niciun succes de pe urma căruia cîștigi aprecieri sau o căruță de bani, dar ar fi nice de îndeplinit.
Spre exemplu, cred că unul din 10 dintre noi, ăștia care mîncăm în oraș, comandăm, spargem pușculița la fast food, face la un moment dat bine-cunoscuta toxiinfecție alimentară. Este mai mult posibil ca toxiinfecțiile să fie cauzate de carne și alimente expirate sau pur si simplu din lipsa de igienă. Asta înseamnă că unora nu le pasă prea mult de ceilalți, iar această neatenție este toxică uneori.

491f766e1210553ee43de81e34c38b2949425b09_m

Toate elementele care gravitează în jurul nostru pornesc de la gînduri și de la rezultatul lor. Lumea pulsează de energii, pozitive și negative, este foarte probabil să nu ne prindem cînd efectiv un gînd negativ atrage mai multe gînduri negative și ca un domino distruge toata karma zilei. Mai pe romînește: “mi-a stricat ziua”. Păi bineințeles că avem vulnerabilități și că suntem de multe ori pleoștiți de situații de care ne temem. Dacă șansa de schimbare nu ar exista, nu ne-am mai conștientiza frustrările și nu am avea niciodată ocazia să luptam cu ele. Iaca una bucată lecție: cînd îl vezi pe unul mai ciudățel, nu te mai gîndi la mustața lui și la vesta colorata croșetată, uită-te în ochii lui. Să vezi acolo cu-adevarat, în sufletul omului. Semenii noștri sunt adevarate binefaceri și izvoare de lumina, căldura și iubire.

Read more

La aer

Comments (0) lavanderie

Opa, frate, nu stiu cum or fi altii, mai “babuti” asa, dar mie imi place la aer. Ma indop cu aer atunci cand ies afara, mi se limpezeste mintea si fac frumos, gandesc frumos, cant pe strada, sar intr-un picior. Ca prea bine este, Doamne! La aer, imi vine inspiratia, vad oamenii la fata, apar si alte elemente in peisaj, decat ce e facut de mana omului.

dead-river

Ma gandeam zilele astea la cat investim in mobilier, mobila de bucatarie, mobila de living, masa de cafea, dulap in dormitor si lemn de cea mai buna calitate. Avem un gand monstruos, nu stiu daca voi constientizati. Deja investim in industria lemnului, deja omoram doar cu acest gand sute de copaci.

Sfatul meu pentru astazi este sa te duci sa imbratisezi un copac. Da, fa-te ca esti nebun si du-te si imbratiseaza un copac. Scrie-mi ce simti. La inceput poate ti se va parea penibil, apoi vei observa ca acel copac este rece, nu palpaie ca trupul uman si nu se misca neam. Eh, mai apoi, vei realiza cat de instabil devii tu, in aceasta imbratisare, vei observa ca incepi sa te clatini, sa iti fie greu sa te mentii asa teapan si falnic precum el. Dar, prin imbratisare, un copac iti transmite putere, iti dai seama cat de slab esti, dar si ca alaturi de el, nimic nu te poate dobori.

Copacii au 3 parti principale: radacina, care se anocoreaza in pamant si absoarbe apa, trunchiul care transporta seva catre crengi si frunzele care se hranesc cu energia solara. Toate aceste elemente comunica pentru ca un copac sa se dezvolte si sa ne furnizeze noua, oxigenul si energia pozitiva. In general, arborii cresc cu 2.5 cm intr-o saptamana. Stejarul ajunge in 120 de ani la maturitate.
Asa ca, verificati-va timpul petrecut in natura si dorintele casnice, faceti o legatura a fericirii pe care acestea v-o dau si trageti niste concluzii.

5664915929_c2378686c7_b

Read more

Dileme de Bucuresti

Comments (0) lavanderie

DE CE?

… nu exista un cos de gunoi la fiecare 15 metri?
… mai exista companii unde se semneaza condica?
… tot timpul in trafic, soferii experimentati blocheaza intersectia?
… la fiecare 10 pasi exista un cacat? De om.
… miroase urat dimineata?
… intr-unul din 10 autobuze, 2 se cearta?
… e trafic in centru la ora 12:00?

MAUD PONT TRAIN

Read more

Lumea nu mai e la fel

Comments (2) lavanderie

Of, da, va las sa plangeti, sa fiti revoltati, sa tremurati, sa lesinati…de durere. Nici pentru mine nu gasesc iesirea zilele aceastea.
S-a schimbat lumea de la 30.10.2015, ora 22:00. Nu mai este la fel, pentru ca:

1. o buna perioada de timp, romanii au fost feriti de razboaie si catastrofe naturale, pentru subiecte de presa existau incalcari de lege, morala, educatie, principii, multe iregularitati in sisteme ca cele de invatamant si sanatate;
2. tragediile foarte mari se intamplau restrans, in familii, mai putin cunoscute publicului larg, ori daca exista vreun caz mai maricel, era mediatizat, indelung si fara rost expus si comentat;
3. durerea noastra sau a altora nu a fost niciodatat atat de coplesitoare ca acum, cand ceea s-a intamplat, ne readuce in fata tot ce-am trait mai greu suflesteste si fizic vorbind, vreodata.

Scriu scurt, nimic nu e mai usor de parcurs ca tacerea si … cuvintele simple, putine. As vrea sa ajut, nu stiu cum pentru ca m-a paralizat frica.

“Da…da… sa ma rog…ma rog, oh Doamne! Nu inteleg, izbucnesc, ne simt parasiti, in intuneric. Sa donez bani, am ceva cash acasa, sa merg sa cumpar cate ceva…si ce daca, ce fac banii astia, cand in minte am doar chipurile celor care s-au dus?

Mama, da-mi un raspuns! Ai copiii langa tine, stiu ca este sfasietor doar sa te gandesti la asta, dar da-mi un raspuns! Nu stii…Copilule de langa mine, al meu iubit si invelit, esti asa firav… mi-e frica, mama, mor de frica, vrei sa stai langa mama ta zgribulita, sa o tii in brate, chiar daca ai doar un an? Am o sora care mergea prin clubul asta, nu vad viata fara ea, zbier doar la acest gand. Nu-mi trebuie mai mult decat sa stiu ce s-a intamplat. Sunt fete de oameni pe care ii vad la evenimente sau pe la Universitate, in grupuri dupa care tanjesc, sunt barbosi frumosi care ar fi dus viata aia pe care si-o doreste orice tanar, care ar fi luptat pentru cauze nobile si ar fi meritat imbratisati, fete inteligente, cu par lung si scurt, cu pasiuni si joburi mari…De ce? Oamenii incluti nu asculta astfel de gen muzical. Cum de s-au adunat acolo, parca cei mai buni si cei mai frumosi tineri bucuresteni, tocmai aproape de o sarbatoare care spune multe si de ce a fost cu intrare gratuita, la un concert la care m-as fi dus si eu?”

Incep sa-mi dau eu raspunsurile, usor, usor.
“Dar de ce in flacari, e taioasa rau arsura, coace si pe exterior, si pe interior?”
Este imaginea noastra, durerea noastra, a celor care am ramas. Ei sunt sus, noi suntem jos.

Astazi m-am trezit altfel. Dupa cateva zile de ceata si sufocare, astazi am preferat sa vad lumina si sensul, prin ce le pot oferi eu mai bun. Trecatorii pe care ii intalneam in drum, mi se pareau toti tristi, urati, parca am ramas doar noi astia, nasolii, raii, nesemnificantii.
M-am rugat altfel azi: lum nu m-am mai jelit din toata puterea, am cerut putine lumanari pentru cateva fete pe care le-am memorat, apoi am aprins 32. Nu ma mai opream. Multe… Impreuna.
Si imi imaginez oamenii plecand toti, zambind, uniti, impreuna, luati de mana, fericiti, impacati, atat de vii, asa cum erau cu 10 minute inainte, la concert, cu gandurile libere si sufletul plin de relaxare si libertate.

Read more

Karma

Comments (0) lavanderie

242687a30b6cb40a8d1e4ab1e57ef2dd

Îi spuneam cândva unui tip care nu prea înțelegea mare lucru din viață, din partea spirituală a vieții (aia care ne influențează practic calea spre fericire) că frumusețea ține de atitudine. La care el îmi răspunde: “Adică cum, daca eu zic că sunt frumos, sunt frumos?” și râde.

Mda. Nu prea ești frumos, când spui că ești frumos, dar poți înfrumuseța viața ta și a celorlalți, părerea și atitudinea lor față de tine.
Conform spuselor unui taximetrist și aplicând teoria lui Russen, nu ai cum să fii fericit din cauza invidiei. Chiar dacă stai tu bine și concluzionezi că nu prea ești invidios, te înșeli.

Invidia e că tu nu ai ce are celălalt, un salariu mai mare, un job mai bun, intrare la manager, relații bune.

Invidia că nu faci ce face celălalt, nu furi ca să ai o casă minunată, nu te descurci în afaceri ca să îți crești confortul, nu pleci în călătorii luxoase pentru că nu ai acțiuni cum are cutare, nu beneficiezi de sănătatea și corpul lui perfect. Dai șpagă pentru că așa face și ăla, și aia, și ei, dar nu ai să dai chiar atât de mult. Vrei nu vrei, invidiezi. Dar iaca, asta stă în calea fericirii, nene.

Levi Elekes ne spune că poți face ceea ce îți place, câștigând bani totodată. Zice că dacă el a putut, o să putem și noi, ce mama naibii.

Hai să îți dau niște informații free, vitale.

Trăim într-o lume în care e foarte ușor să trăiesti fericit, pentru că, fără să testezi nimic, poți afla cum. Fără să faci rău, fără să îți faci rău. Poți fii raw vegan, să mănânci sănătos, să nu porți piele, să faci multă mișcare, să zâmbești mult, să câștigi experiență și să înveți să accepți, să câștigi bani din ce îți place, să explorezi cu teamă pentru a dobândi curaj.

Bagă oxigen/alcalin mult în corp să scapi de cancer, să îl eviți, mănâncă tot ce are culoarea verde, evită tot ce e uscat (haha, e un apropo, da), fă sport, e cel mai bun doctor, petrece mult timp în natură, învață de la animale, de la mediu.

Cunoaște-te prin ce trăiești, asta ca să poți trăi tu cu tine singur, să nu te plictisești cu tine, ceva de genu’ fără să stai pe telefon, laptop, tabletă sau la Tv, fără să îți pierzi energia.

Read more

Nimănui nu-i plac

Comments (0) lavanderie

descărcare (2)

Schimbările. Nu le agreăm pentru că nu le putem face față.

Iubesc matematica, cu plus și minus, niciodată fără egal, fără rezolvare. Să stai ore întregi pe o ecuație sau o figură de geometrie, până când îi dai de cap, este o adevărată realizare. Să petreci timp căutând soluții și să privești luminița de la capătul tunelului, asta da, este un motiv de fericire.

În viața reală, nimeni nu găsește rezolvări pentru nevoile psihologice. Rar cu echilibru interior, nicio meditație prin India și nicio ședință de terapie nu pare să ajute. Greu cu dărâmăturile sufletului, nu le-am făcut noi, nu există școală de arhitectură pentru acest proiect amplu și anevoios.

Ca om de știință ce simt că sunt, am tras concluzia că nu putem schimba nimic din trăirile noastre lăuntrice, că tot ceea ce ne preocupă și ne încruntează, luăm cu noi. Și ducem, ducem niște sentimente și gânduri în cârcă până când moartea ne va despărți. Ne mai întâlnim cu ele, are cineva grijă să le depistăm ca pe niște nepotriviri în acest sistem uman, să le eliminăm ușor, fără brutalitate și să ne vedem în continuare de drum? Nu. No way.

Trăim și mergem cot la cot cu niște dezamăgiri, frici și idei obsesive, le ținem cu noi și ne urmăresc ca niște umbre constante.

Să ne obișnuim cu ele? O soluție temporară, îmbucurătoare.

Să le acceptam? Și asta ar fi o treabă.

Să nu încercăm să schimbăm? Da, da. Dar nu stă în natura umană. Ca și cu o problemă de matematică, omul își dă teme singur, trăiește pentru a și le rezolva, se stresează căutând problema oriunde în univers. Ai o problemă cu ceva sau cineva sau cu tine? Spune-o, vorbește despre, repetă în mod obsesiv asta, aprofundându-o și mai tare, poate, poate, nu acum, dar în viitor, sigur va dispărea.

Când vom accepta că nu putem schimba nimic, că nu ne putem schimba, da, și mai ales, când nu o să mai vrem să facem nimic pentru asta, da, abea abea atunci batrânilor, ne vom împăca și vom uita.

Read more

Merci că nu e bine

Comments (0) lavanderie

 

Da, frate. Am ajuns să spun “mulțumesc” că nu mi-e bine.

Multumesc pe rând:

– nopților albe, încrâncenate, cu cearcăne și palpitații de inimă, somnului care mă pune la pământ și mă face să încurc toate datele la muncă, durerii de cap, de oase, de mușchi și de ochi, amețelii și stării de rău permanente precedente nopții de nesomn.

– zilelor sfinte fără bani în buzunar, pe card sau în portofel, stomacului potolit cu un covrig, apei de la birou și zilelor de naștere ale colegilor darnici de inimă și dătători de pizza și alte de-ale gurii

– stresului responsabil de consumul nervilor, de grețuri, de neliniște și gânduri răsturnătoare de situații, creatorul irascibilității, al certurilor și al energiei negative

– zilelor dificile în care am stat la pat, mi-a fost rău, am vomitat și am crezut că mor, atunci când durerile fizice insuportabile nu mă lăsau să apreciez dacă e zi sau noapte, dacă mâncarea are sau nu are gust sau dacă vorbele celorlalți ajungeau sau nu în capul meu, fără să mă zgârie sau să mă deranjeze

– țigărilor puse în gură, fumului care mi-a ajuns în plămâni și mi-a zbârlit creierul, nicotinei cu miros perfect, vindecătoare de emoții și stres, aducătoare de idei și de oameni

– timidității exagerate, naivității crescute, tăcerii, atacurilor asumate și piedicilor puse

– dezamăgirii

– absolut și cu tărie, tuturor erorilor de orice fel și eșecurilor personale, în dragoste și carieră

Mă bucur că au existat, că poate or să mai fie. Datorită lor viața este cu mult mai încântătoare.

Read more

Unde mergem, tati?

Comments (0) lavanderie

4e49a319e4412b5452bf9948e2b6c0c3

Am momente de maximă inspirație, îmi vin 3 articole dintrodată în cap. Și când mă apuc de scris, lipsă. Și încep să scriu din amintiri, “hm, ce ziceam că scriu, ah da, și ce mai era, hm, am uitat tot”. Din cele 3 articole, am ramas în minte doar cu unul singur. O recenzie de carte. Fournier povestește într-o carte despre ce trăiește în viața sa reală, cum că e căsătorit, că își dorea copii, cum că a ramas soția gravidă, apoi realizează că primul copil este anormal, culmea, culmilor și al doilea are aceleași probleme de coordonare, motorii, psihice, etc. Mi-a plăcut descrierea lui, felul cum a radiografiat acest aspect într-o carte inspirată din fapte reale, cum s-ar zice. A fost dur pe alocuri, cum ar zice o femeie. Spre exemplu, își imagina cum ar fi să își scoată copiii la cerșit, așa cu saliva pe afara și mișcările necontrolate, iar atunci când nu-i găsea în cameră, făcea glume pe seama bonei cum că i-ar fi aruncat pe copii pe fereastră tocmai pentru că sunt handicapați.
Din punctul meu de vedere, umorul in situații de criză este ceva fin. Pe langă faptul că este inexplicabil ce se întamplă, atunci când vorbim de drame sau tragedii, să dai din plâns în ras e ceva. Și asta înseamnă să ai putere să vezi și partea plină, acolo unde nu există. Eu nu am facut asta niciodata, cu toate că știu că ar fi genial să râzi în situații de criză. Nu să îți bați joc, să rănești, ci să găsești partea amuzantă a vieții.

Iată o poveste pe care o spun mereu. Când Dumnezeu i-a zis lui Noe că o să scufunde şi barca lui în apă, ajuns la concluzia că oamenii nu sunt buni de nimic, lucru adevărat de altfel, pe Noe l-a bufnit râsu’ plânsu’ şi apoi, brusc a început să danseze. Dumnezeu a zâmbit şi a spus:
” M-ați impresionat și de această dată “.

Când suferi de ceva, orice, dansează sau bufneşte în râs, cu imaginaţie. Zău că treci mai uşor peste.

Read more

Neobișnuit de înduioșător

Comments (0) lavanderie

276397d81a895c7fdfb622f653eea1ac

Aștept bătrânețea…pentru un singur motiv. Pentru timp. Timpul pe care acum nu îl am ca să fac tot ceea ce îmi doresc: să scriu, să citesc, să meditez, să învăț. Trecând la partea cu recunoștința pomenită de Russel – În căutarea fericirii, trec la o ideea la care sigur nu te-așteptai:

– despre patriotism, Amza Pelea și Mihai Viteazul, George Enescu cu Rapsodia Română, Teiul lui Eminescu, Cireșarii și Medeleni.

Când am avut Scrisoarea ||| de comentat la limba română, m-a întrebat profa ce îmi inspiră versurile. Și am răspuns că simt mandrie: mândria de a fi român. În clasă s-a lăsat liniște, ca și când am zis ceva greșit. Profa, în schimb, a continuat, așteptându-se parcă la răspunsul meu: puțini mai au sentimentul acesta de apartenență la limba și cultura română.

Te las cu acest început. Dacă nu îți tresare nimic pe acolo, prin interior, dacă nimic nu te înfioară și nimic nu îți transmite vreo emoție, atunci poți căuta alte forme de recunoștință și de apartenență. Într-un final, e tare bine să te poți bucura de ceea ce ești cu-adevărat.

 

Read more

Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Vezi mai multe detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close