Nu ați vrea?
Eu aș vrea…aș vrea să mai scriu și frumos. Nu doar despre tristețe și pesimism, lupte și capuri lăsate în jos. O poveste. Începe cam așa. Când suntem mici, amintirea bunicilor ne pune miere pe suflet. Bunicul și bunica mă mângaia și îmi spunea mereu ceva de bine, un sfat înțelept, o vorbă bună. Mă urcam în nucul din curte și mă dădea jos cu bățul. Îngropam puii de găină morți, în livada de pruni și intram cu picioarele murdare de nămol în casă.
Bunica ne lăsa să facem ce vrem, eram câțiva verișori, frați și improvizam jocuri din ce aveam la dispoziție: reamenajasem o remorcă părăsită, mutam în ea obiecte din casă, scoateam pernele afară și le băgam înapoi, puneam muzică la casetofon și foloseam banda de la casete cu andreaua de la ghemul de lână, pentru improvizații de gimnastică ritmică. Vara, băteam mingea, săream coarda, mergeam pe bicicletă, ardeam calorii de dimineață până seara.
Copilăria are miros, miros de țărână, de dulceață de trandafiri, de iarbă proaspătă, miroase a mușetel și petale de măceșe, a plăcintă cu mere și a portocale. Copilăria are un cer cu forme de animale și balade, are lacrimi din suflet și borcane cu gem.
Ce mai lingeam la lingura de lemn după ce mamaie termina de învârtit mămăliga, ce mai îndesam copanele gustoase prăjite mânjite cu usturoi: lăsam uleiul să mi se prelingă pe barbie și gât după care mă ștergeam cu mâneca. Trosneam la salată verde proaspăt culeasă din grădină și cartofi prăjiți și epuizam dulciurile din magazinul de la colț.
Ce ne mai distram la pitita, șotron și la sticluța cu otravă. Strigam Tările și fugeam în toate părțile, salivând de entuziasm, cu inima bătând în piept ca la nebuni. Nopțile de vară erau sub stele și zilele leneveam la soare, pe valea cu izvoare și sălcii.
Bucuria vine uneori din culori, din amintiri și din clipa frumos mirositoare.
Ma bucur ca am descoperit acest site.