Las si eu astea aici
Ca se poarta, nu stii? Se poarta, e la moda, sa lasi astea aici pentru altii…Bullshit! Facem totul pentru noi si ne credem niste Dali prostuti, credem ca suntem Centrul Lumii noi…Asta vrem si in dragoste, si la job, si la magazin si peste tot… si ne place enorm sa fim ascultati, dar sa ascultam…o …nu!
Nu ne pasa decat de noi. PARDON! Gresesc…nu-mi pasa decat de mine.Aha! Imi pasa doar de mine, e naspa sa ascult pe celalalt. El considera ca daca ma ajuta, trebuie sa il ajut si eu la randul meu. Mai bine ma lipsesc. Ma duc sa colorez!
Am realizat ca daca totul se darama in jurul nostru, trebuie sa continuam sa stam in picioare.
Las si eu astea aici.
Pana cand va fi bine.
Si nu uita! Cred si am impresia ca celorlalti le pasa de noi. Chiar daca nu ne spun. E usor sa fii egoist, e mai greu sa nu fi.
In primul rand, sa te iubesti pe tine, inseamna sa iubesti pe ceilalti. Pentru ca ii poti ajuta doar prin felul tau de a fi. Fii optimist, fa oamenii sa rada.
Ajunge zilei rautatea ei!
Nu te duce in povestile din capul tau. Mergi si vezi ce frumos este afara…chiar daca nu este. Cerul inca ne tine pe toti!
Fii bun cu tine! Apoi fii bun cu ceilalti!
Legea sacrificiului functioneaza doar daca exista iubire…
Culorile si emotiile…
Imi imaginam un ianuarie mai placut…cu zapada si ninsoare ca-n povesti…
Cred ca totul se opreste atunci cand asteptarile ne sunt “incalcate”…De aceea, e bine e sa traim in prezent. Niciodata nu suntem pregatiti pentru partea grea a vietii…Unii dintre noi traim intr-o lume a noastra.
Imaginatia ne ajuta sa respiram linistiti, de cele mai multe ori. Dar uneori mai tare ne incurca. Trebuie sa fim calmi si sa nu traim pe alta planeta.
Desigur ca lumea aceasta e minunata asa cum este ea. Doar ca realitatea e doar ceea ce ne inconjoara: culori, emotii, credinte, oameni dragi, greutati inevitabile dar si mici bucurii de zi cu zi.
Sa facem fata, va doresc! Dar si sa vedem cu ochii, fara a programa emotii si ganduri. Ca doar nu suntem roboti! Avem o inima care simte.. un cap care gandeste si un suflet de care trebuie sa ne ingrijim.
Ce e umil si placut
Ce e umil si placut… si Lui Dumnezeu ii place.
Si Lui ii place ce e frumos si bun, ce incearca macar sa ii semene…
Sa ne purtam cu blandete fata de sufletele noastre. Sunt ca niste petale uneori, sunt ca niste coarde de vioara… atata de sensibile, atat de putin iubite..
Sunt ca orice fulgi care zboara dupa vibratie. Daca o vibratie e buna, fulgii zboara pana sus.
Ajung la Cer. 
<3
Ceva real
Incep cu pozele direct pentru ca ma grabesc. Nu stiu de ce nu incetinesc, mi-o iau gandurile inainte si dau pe-afara.
Eh, sunt aici… sunt aici si pentru tine. Cat si cum pot.
Doar ca sa nu uitam, grijile pierzatoare ” de suflete”, nu ne trebuie. Nu ne trebuie din astea. Nu, nu! Suntem baeti destepti, facem fata si fara alcool. Cu toate ca…o tuica fiarta. nu a facut rau la nimeni. :))
Ca sa stii ceva de la mine. Nu mai am incredere in nimeni. Si nici nu imi e frica de nimic. Ca sa o stii de la mine, in caz de ceva: ca te gandesti sa mi faci rau sau nici macar sa mi vrei binele sau simti ceva urma de invidie pe la tine prin suflet.
Nu am incredere in tine, nu am in nimeni. Asa ca orice faci sau zici, nu ma mai poate afecta. Sunt capabil sa inteleg si sa iert tot. Nici eu nu dudui de perfectiune. Era sa zic “nefericire”. Da, da… nu sunt atat de vulnerabil precum par.
Si-n plus. ce e cel mai important. Am o perioada in care simt sufletele. Va simt sufletele. Si mamicaaaaaa, nu-mi place deloc ce vad pe-acolo! Mai faceti nitica curatentie. Vine apocalipsa peste noi…
Mi-e frica de rautatea ta si de lipsa ta de putere…mi-e frica pentru ca, poti face rau altora si n-ai nicio putere. Dar altii nu stiu asta. Si le poti face rau. Mi-e frica pentru energia lumii, pentru ca am ramas foarte putini aici sau spre deloc…
O sa ma impun! Ca nu se poate asa!
“Oricum frigul nu m-a deranjat nicioadata!”
Au innebunit salcamii
O sa iasa sufletul din mine si noi toti.
Aia care il mai avem …INCA.
Inteleg mai multe decat crezi, dar e scumpa viata pe pamant. Hai sa facem sa fie bine, nu vrei? Eu pun de la mine, tu pui de la tine. Mai un zambet, mai o imbratisare. Mai o vorba buna! Ca asa-s prietenii.
Traim vremuri absurde, din nou. Oamenii nu mai sunt buni. Cu toate astea, ajutorul e pretios.
Nu ma las, cum s-ar spune. Sunt puternic! O sa fac bani, ploaie de bani. Sa dau la toata lumea. Banii chiar vorbesc, ii fac pe ceilalti sa zambeasca si sa accepte si compromisuri. E frumos cand e pe gratis. Dar nu ai incredere in ce e pe gratis.
Ne numaram fricile, dar viata ne surprinde. Ne face cu ochiul si zice: “vezi, daca n-ai avut rabdare. Inca putin de mai aveai si uite, ce frumos ar fi fost!”
Iubesc binele si ma alipesc de el. Pentru ca asa am fost lasati, cu constiinta. Omul, stapan peste toate si ultimul la bani. Niciodata nu e multumit. Ce creatura inumana!
Remember me
Cred ca in asta consta toata viata noastra: in a face in asa fel incat sa fim “amintiti”. Sa fim importanti, macar pentru cateva persoane, daca nu pentru lumea intreaga.
Mi se strange sufletul…
Si inima imi bate ca a unui porumbel lipsit de aparare.
Strange-ma de mana…macar atat.
Am atata nevoie de tine, straine.
Corpul meu se face mic, mic si mi se incetineste pasul.
Nu mai umblu prin credinta…
umblu prin vedere.
Si griul monoton
ma deprima.
Cerul devine prea sus,
eu doar un om imposibil de iubit.
Iubeste-ma inainte sa ma detest!
Stai cu mine, inainte sa ma urasc…
Priveste-ma inainte sa ma…uratesc.
Nu-mi place ce am devenit.
Mi-e frica de…mine.
De ceea ce sunt.
Incapabila sa ofer iubire.
Imprastii doar ura si frica.
Frica e molipsitoare.
Am emotii teribile!
Fereste-te de mine!
Inainte sa scot tot, sa arat tot, sa macin tot, sa vina furtuna si nimic sa nu mai ramana in urma mea.
Si pleaca, fugi de mine, fugi cat poti.
Sunt ca un arici cu cei mai ascutiti ghimpi, un copac uscat, secat, fara dorinta de viata.
Pleaca cat de departe poti si lasa-ma in neputinta mea, acum pana cand nu mi se duce si caldura ultimei maini.
Sufletul mi-a inghetat.
Mintea mea nu mai traieste in prezent de ani grei.
Totul devine greu pentru mine acum si mersul, si iubirea ta devine grea…
Nu mai cred nimic, nu am incredere in nimeni.
Stiu doar ca sunt tunet, sunt tot ce-ti poate face rau si te poate afecta. Emotiile mele pot distruge munti, gradini, imensitati si cele mai mari monumente posibile.
IATA-MA, TATA!
IATA-MA CE SUNT ACUM! Vreau doar sa fiu privita, nici macar inteleasa. Nu-mi trebuie intelegerea ta, inteleg tot si sunt un munte de suparare si supararea mea e mare. Tristetea doboara orice. Te rog, cat inca mai am farama de viata si caldura, fa sa nu o pierd!
UN pic de echilibru
Toata planeta sta intr-un echilibru. Este juramantul lui Dumnezeu facut cu oamenii: niciodata nu va mai aduce Potopul. Este curcubeul bunei sperante si al iubirii Lui fata de noi.
Este ceea ce ne ajuta, primul gand dimineata si ultimul gand la culcare. Este ceea ce ne linisteste.
Nu fi prea dur cu tine. Dar nici nu te mandri prea tare. Si corpul tau, tot intr-un echilibru trebuie sa functioneze.
Mi-e gandul doar la iubire si lucruri frumoase!
Nu vreau sa fac rau, vreau sa fac bine, sa fie bine!
Sa scriem o noua poveste, una mult mai frumoasa si mai durabila. Ce spuneti?
Azi :)
Incepe sa imi placa sa fac fapte bune!
E atat de linistitor Cerul. Unoeri putem vedea stele cazatoare.
E atat de frumoasa iubirea. Ne incalzeste inimile.
Abundenta de fapte bune. De zambete. De speranta.
Daruim din ce avem si vedem cu ceea ce suntem. Umblam prin credinta, nu prin vedere.
Nicio inima nu trebuie sa ramana singura.
Totul este de a darui. De a transmite energie buna, pozitiva. De a ierta. De a intelege. De a merge mai departe!
Sa numaram
Hai aici daca-ti place matematica. Sa “ne” numaram impreuna binecuvantarile si minusurile.
Nu sunt destule, dar parca nici putine. Satisfactiile si placerile! Pierderile si traumele… durerea…
Neputinta cat cantareste?
Dar tristetea?
2 kg de fericire va rog! Mai vin si maine sa cumpar.
Viata e dura. Cu cat stam mai mult in capul nostru, cu-atat ne lipsesc mai multe. Cu cat iesim de-acolo, cu-atat avem mai multe. E chestiune de imaginatie.
Sa incepem numaratoarea (de binecuvantari):
– 1. m-am nascut cu picioare si pot merge. Cine se mai bucura de mers cand avem masini si trotinete electrice? Dar mai tii minte de cate ori ai cazut pana ai inceput sa mergi? Greu, dar apoi atat de usor, de natural. Cel mai fericit om este copilul care alearga. Iti spun eu!
– 2. am deschis ochii si o noua zi apare in fata mea. Pe lista unei zile nu sunt taskuri, sunt arome, sunt momente, sunt intrebari si foarte multe raspunsuri. Vad, deci exist!
– 3. oamenii din viata, nu sunt multi, dar nici putini. Unii ne fac sa zambesc, de mare pret sunt cei ce pun balsam pe suflet. Fac rotitele sa mearga, stii? Ei sunt binecuvantari.
– 4. reusite de orice fel, orice satisfactie de o zi, orice realizare, ca ridici capul in loc sa-l pleci, ca o problema se rezolva, ca ai bani sa traiesti, ca esti viu si faci Pamantul sa se invarta alaturi de ceilalti.
– 5. cred ca mai poti pune si tu, nu?
– 6. tineretea e o mare bijuterie, e cea mai frumoasa si cea mai stralucitoare.
– 7. batranetea e un mare dar, este intelepciune, tacere si sfat bun, liniste si pace.
– 8. fiecare etapa a vietii este o bucurie in sine, fiecare moment are incarcatura lui si misterul lui. Trebuie doar sa numaram secundele in ras si bine.
– 9. fiinta, darul de a fi viu este cel mai de pret cadou pentru noi si orice semn vezi pe pielea ta si pe chipul tau sunt semne ale vietii din tine.
– 10. durerea e la schimb pe fericire, tristetea este pentru nevointa. Cu cat mai adanci, mai profunde, cu-atat mai curata si mai sanatoasa devine viata dupa.
Mai numaram?
Zi frumoasa, chico!