Bateria, rezerva, seva, viata
Trebuie sa ne tragem si noi energia de undeva, nu?
Doar nu putem sa ne drogam la nesfarsit?! :)))HAHAHAHAHA!!!ahahaha! Ma rog sa bei, sa te uiti la filme, la Netflix sau sa te joci pe calculator sau telefon sau sa bagi la Pacanele… sau ce vrei tu sa mai faci sa iti pierzi vremea fara sa rezolvi anume ceva si ceva anume sa te faca cu-adevarat fericit.
Hai sa iti arat calea! Glumesc iar mah, ce cale, ce stiu eu? Cred ca pana la urma acesta este cam scopul, nu? Sa iti stabilesti niste obiective, dar ceva mai sublime, mai valoroase, mai cu sens, stii ce zic? Si sa le proiectezi mental, apoi sa faci ceva pentru a le atinge, nu?
Eu mor cu partea asta: “am bani, dar n-am timp”, “am bani, dar nu am ce face cu ei”, “n-am bani, ce pot face sa ii obtin cat mai usor”, “n-am bani, dar imi place sa stau asa, sa lenevesc, nici nu-mi trebuie ca nu pot mai mult”, ” n-am bani, dar as calatori”, n-am bani, dar n-am nici scop”.
Fa, omule, ceva, cu viata ta, ca ma duc eu cu capul cat trag de tine de la o vreme incoace. 
Problema e ca imi place sa o frec…Dar tuturor ne place, man. N-a murit nimeni de la lene. Dar stii cum e? N-a murit nimeni nici de la prea multa munca. Acum ca nu mai aratam asa bine de la “munci si altele”, nah, toate au un pret. Si bani, si botic, si parfum, si piele, si homar, si de toate… e plictisitor.
Eu ziceam asa…de ce iti da energie. Zambet si viata, puterea de a merge mai departe. De a obtine un pic mai multa satisfactie personala si …energie buna. Chef, distractie benefica. Reincarcare de baterii. Si nu ma refer la hrana si somn. Dar si ce bun e somnul cand dormi satisfacut, implinit, linistit? Eh?
Eu zic sa te gandesti la ce iti da energie, ce te ajuta sa zambesti usor, sa faci o lista, un plan, sa rupi.
Si apoi vedem ce facem si cu energia asta?
Oamenii sunt rai
Traim asa niste vremuri, nu?
Oamenii sunt rai…adevarul este ca cel mai greu sentiment de dus este smerenia. Adevarul e ca iti este cel mai greu sa intelegi ca gresesti…apoi probabil si mai greu este sa intelegi ce poti face ca sa nu mai gresesti. Sau poate sa intelegi ca vei gresi mereu si sa lasi capul plecat.
Societatea ne invata sa nu lasam capul plecat…dar nu e chiar asa. Cand ne vedem asa cum suntem, vulnerabili… abia atunci ne dam seama cine ne poate ajuta. Si stii cum e?
Era o data un cersetor caruia nimeni niciodata nu ii dadea nimic. Si cersea, cersea neincedat, se ruga, implora. Au trecut atatia ani…pana ce s-a imbogatit. Pur si simplu,…a venit o sansa peste el ca-n Contele de Monte Cristo si s-a imbogatit. Apoi ce credeti ca a facut? S-a razbunat sau a dat si el altora care erau in situatia lui?
Acesta este raspunsul despre iertare…dar si despre iubire. Sau poate despre a intelege conditia umana, nu?
Ca daca primea un singur leu in toata existenta lui de la un singur om…unul singur care se apleca sa ii dea un leu, vesnic i-ar fi ramas recunoscator.
Gata?
E gata sau mai poti …putin. Viata asta si-asa e scurta, de ce sa nu fie si “plina de posibilitati”?
Hai sa iti povestesc cum l-am cunoscut eu pe …glumesc, mah, ce-ai?
N-as face multe, uite, in schimb, te-as invata cate ceva despre carpe diem… ca daca esti obsedat de luat, nu ai cum sa doar iei…ma intelegi? Nu trage banul la tine daca doar la asta ti-e capul…
Facem un deal eh?
Eu te invat prosperitatea, tu ma inveti acceptarea raului?
Eu te invat usurinta in toate, tu ma inveti sa indur necazurile neasteptate?
Eu te invat iubirea, tu invata-ma sa accept pierderea.
Eu iti arat calea, tu arata-mi depasirea momentului.
Eu te ajut sa te vindeci, tu ajuta-ma sa merg mai departe…
Te-nvat cum sa le ai pe toate,
tu invata-ma sa nu ma pierd.
Te invat sa obtii tot ceea ce vrei, tu invata-ma sa inteleg ce e cu lumea cand nu e ce trebuie…
Una noua
De azi schimbam…perspectiva. Nu spun ca nu mai scoate fum vulcanul si ca nu poate erupe din nou. Spun doar ca schimbam ceva.
Nu spun prea multe ca e secret. Stai pe aici, sa vedem ce se intampla.
De plicitiseala ne ferim cu totii. De aceea este buna o schimbare. Nu te pun sa faci ceea ce nu poti. Dar stiu ca-ti place si tie ce-mi place si mie. Asa ca…
Stai pe-aproape! Bem in curand!
Hai cu fericirea!
Extreme
Stiu ca ma contrazic…cand zic sus…cand vreau jos…”asa este noi”, ne plictisim, ce sa facem.
Acesta este un articol despre…hhh…cu gura inchisa, respiratie pe nas si usor pe gat…acesta este articolul despre “nu-mi convine”.
Nu-mi convine, tu fata! Nu-mi convine ce sa faci? Hai sa vedem cum ar arata “supararea” asta? Este o emotie, dar cum ar arata ea, supararea asta…Este asa o frana la masina pusa din 5 in 5 minute, este o aruncatura de piatra, una grea si cu directie…este un mers hotarat de a impinge pe unii din calea ta…sau este o supradoza de esecuri si regrete…este o incapacitate de plata, o datorie la capitolul dorinte care ramane neachitata, pana la final?
Spune-mi ce este “supararea”,te rog?
Fa bine si rezolva emotia printr-o imagine care sa imi fie pe plac, altfel ne prabusim cu totii de la “ea”…
Le-am incercat pe toate: indiferenta, nepasare, las-o ca merge si asa…nu se poate. Supararea are o forma si este forma fara fond, o pictura abstracta, o continuitate desavarsita care nu stie sa puna punct.
DA-MI TE ROG UN INTELES, CA SA TE POT DESLUSI. DA-MI TE ROG UN INTELES, CA SA TE POT INTELEGE. DA–MI TE ROG UN INTELES, CA SA TE POT DESCURCA.
Oare ce inseamna ea?
Vindecarea…
Oare ce inseamna ea?
O insemna o imbratisare prelungita,
O amintire cu flori,
Lumina afara si in suflet?
Oare ce inseamna ea?
Vindecarea…
sa fie oare lipsa unei dureri acute a realitatii?
Sa fie un semn al lui Dumnezeu?
Ce sa fie ea?
Vindecarea sa fie culoarea si mai putina suferinta pentru cele trecute si cele viitoare?
Sa fie un dulce sentiment de vina pe care ne chinuim sa il pastram, ca sa nu moara si ultima farama de patima?
Sa fie dulcele drum spre trecut si inimaginabilul viitor?
Sa fie oare lipsa ranilor sau a ranilor usor si frumos vindecate, fara cicatrici?
Sa fie prietenii si rasul?
Sa fie o zi fara pata? O calatorie catre necunoscut?
Sa fie putere in schimbare fara frica?
Cum sa fie oare vindecarea?
Sa fie satisfactie si fara plata pentru ea?
O casa plina de amintiri?
O viata plina de momente frumoase?
Sa fie cand te saturi?
Sau cand ai putere si stii ce sa faci cu ea?
Ce sa fie oare vindecarea?
Sa fie cu amintiri doar bune,
sau cu impacari binefacatoare?
Sa fie cu liniste si
lipsa de lupte, de zbateri?
Cum oare sa fie ea?
Sa fie ca o poveste sau o carte cu titlu frumos,
cu Impacare si cu lipsa de regret?
Sau pur si simplu, cu naturalul…
Cu umanul, inevitabilul,
paradoxalul sfarsit implinit…ca
bunul si irecompesansabilul inceput.
Suflet, unde esti?
…ca te caut de cand lumea si pamantul…stiu ca tu-mi aduci fericire dar si tristete.
Noi, oamenii trebuie sa ne acceptam intre noi… nu este ca unul e mai deosebit decat celalalt, nu este despre mandrie si nici despre aparente. Este despre ceea ce scoatem fiecare din noi, in momentele de maxima intensitate, ce scoatem din noi in momentele de maxima durere, de maxim disconfort.
Poezie poezie
Stiu ca vrei (iar) sa iti spun ca viata e frumoasa… stiu ca vrei sa iti tin moralul Sus…Dar stii ce?
Chiar este de bine, dupa nori vine furtuna, dupa furtuna vine ploaia, dupa ploaie, soarele si tot timpul se termina cu bine si tot timpul tot ceea ce se intampla este cu un scop…bun.
Speranta moare ultima.
Uneori mai si radem, ca sa nu plangem.
Cand nu vezi luminita de la capatul tunelului, inseamna ca trebuie sa mai mergi inca putin. Sa continui sa mergi!
Se mai inchide o carte, se mai intoarce o pagina… ramanem povesti: sa fim unele frumoase, nu?
Anestezie
Mai bine sa nu simti nimic…nimic sa fie ce simti. Cand mergi, cand stai jos, cand privesti, cand asculti muzica, cand muncesti, cand castigi bani…nimic sa fie totul tau. Ti-ar placea sa fii “neom”?
Inima ta e in siguranta, emotiile “nescrise”, “nestiute”…nimic nu te poate imbolnavi, afecta…
Nici frumusetea nu mai e ce-a fost… sa traim ca si cand am muri…in orice moment. Asta poate insemna ceva foarte trist…
Poate ar trebui sa schimbam unele lucruri, nu?
Poate nebunia asta de inima din noi nu poate trai altfel decat ca ea…
Poate nu avem cum trai altfel, decat asa…
Vindecarea
Pentru tine, VIV:
“Vindecarea nu vine din exterior, ci din interior, pentru ca acolo este atat suferinta, cat si capacitatea de a o transforma. Nimeni nu stie cum sa ne vindece, insa poate crea spatiul si conditiile necesare pentru ca noi sa ne reconectam la partea sanatoasa si sa fie posibila vindecarea. Daca am intelege asta, nu am consuma resurse valoroase in a cauta in diversi experti, samani, vindecatori, traineri, guru sau sfinti ceea ce este caracteristic fiecarei fiinte inca de la nastere si anume capacitatea de a gasi propriul drum in viata, care este unic si care trece obligatoriu prin lumea interioara.
Vindecarea nu vine din puterea noastra, ci din vulnerabilitatea noastra. Cand trecem de la rolul de victima in care am fost pusi in copilarie la rolul de supravietuitor, in viata adulta, care se mandreste ca s-a calit in focul luptei si continua sa poarte razboaie, ne iluzionam ca de fapt noi suntem puternici doar pentru ca stim sa luptam. Adevarata forta vine atunci cand lasam armele si ne aratam emotiile, cand renuntam la scut si ne lasam cunoscuti, cand ne dezbracam de armura si ne afisam trupul zdrelit. Daca am intelege asta, atunci am simti conexiunea profunda cu acele parti din noi ranite si izolate si de-abia atunci ne-am simti intregi.
Vindecarea nu vine din tehnici, metode, retete, pasi, planuri si alte inventii moderne ambalate frumos, care promit ca livreaza repede, bine si sigur. Vindecarea nu inseamna internalizarea unui sablon studiat si garantat. Vindecarea vine cu necunoscut, cu teama si confuzie, cu risc, cu dolii si mai ales cu multa personalizare, in functie de contextul in care am trait, de nevoile noastre specifice, de dorintele, visele si resursele noastre. Daca am intelege asta, am initia un drum, pe cat de anevoios, pe atat de valoros si nu ne-am mai amplifica vinovatia ca nu putem pune in practica retetele colective.
Vindecarea nu vine cu o stare de bine permanenta, zen, care ne va feri de suferinta. Nu este o transformare intr-o alta fiinta, eventual superioara, care priveste cu detasare la aspectele lumesti. Transformarile radicale, chiar daca ofera promisiunea iluminarii ce ne va pazi de furie, frica si tristete pentru tot restul vietii, sunt de fapt noi modalitati de a ne tine ocupati si a nu privi la suferinta noastra. Vindecarea vine cu aprecierea conditiei umane, nu cu respingerea ei, cu acceptarea tuturor emotiilor si manifestarilor noastre, oricat de nebunesti, ciudate sau neaprobate de catre societate ar fi ele, pentru ca ele sunt universale si cu totii le experimentam in lumea interioara chiar daca nu vorbim despre ele poate niciodata. Daca am intelege asta, am transforma autoblamarea in autocompasiune, iar cu aceasta noua relatie de blandete in interiorul nostru ne-am redirectiona energia creatoare catre a face pace cu trecutul si cu noi insine.”