Mai multa realitate
Cred ca avem nevoie de mai multa…realitate. E ceea ce ne trebuie pentru a fi fericiti. Nimic fake, nu tu gluma, nu tu joaca. Doar traire si vazut.
Ne complicam, fara sa traim. Oricum, nimeni nu stie, nu?
In fine, sa stii ca…
Iubirea e tot ce conteaza. Te face macar sa simti, sa te simti viu.
Si viata “ar trebui” sa fie frumoasa. Agata-te de ceea ce indragesti, amintiri, vise, persoane. Nu multe lucruri ne fac sa zambim, nu?
Suntem ceea ce suntem. Sa nu mai traim din ce traiesc altii, sa simtim pe propria piele.
Avem nevoie de un “te iubesc” sau de o incurajare. Dar de ce sa platim pentru asta? Poate e chiar atat de simplu, sa iti spun:
Esti minunat(a)! Ai realizat atat de multe pana acum. Ai depasit bariere pe care altii nici nu si le imagineaza. Esti frumos/frumoasa. Imi place atunci cand zambesti. O sa fie bine, ai sa vezi! Ai incredere in mine, stiu cine esti! Nu te intrista, sunt alaturi de tine, e si greu, dar va fi si bine. E si plictisitor, dar te descurci foarte bine. Avem nevoie de tine aici. Esti parte din proces si Cineva are un scop incredibil cu tine. Lasa-te dus de val, deschide ochii si bucura-te ca esti aici, totul are sens.
Pauza
Just imagine.
Te intalnesti cu tine, nu ai nicio bucurie in aceasta revedere si incepi analiza. Mai multa critica, observatii, nimic nu faci bine.
Nu stii cine esti, ti se pare ca nu ai devenit ceea ce trebuie. Nimic nu te face fericit. Ai uitat si de pasiuni, ce mai sunt si alea?
Suferinta sau poate doar putina tristete.
Tu pe un drum care nu duce nicaieri.
Zilele ti se scurg in van.
Nu ai ce sa-ti spui. Nici nu te admiri, nici nu te prea iubesti.
Nu vrei nici macar sa stii ce simti cu-adevarat. La ce te ajuta? Nu e usor sa ti rezolvi problemele emotionale…
Ti-e frica deja sa mai faci multe, sa iesi, sa evadezi, sa pleci intr-o aventura, sa faci ceva iesit din comun… E mai bine in bula ta, acasa. Criza de 35-40 de ani sau poate o etapa din 20…
Nu te simti deloc unic, deosebit. Esti doar un patratel din puzzle de 2,000,0000 de piese. Ce o sa fie nu te mai intereseaza, esti inert. Nu stii ce sa faci cu tine. Poate doar daca ai plange putin… poate doar atat.
Din nou la mine
Si ma intorc la tine, iar si iar…mare albastra. Ne ajunge o viata cat sa ne saturam de noi si de ceilalti. Dar nu ne ajunge o viata sa ne dam seama ca puteam mai mult.
Imi spuneti mereu sa ma roog pentru voi atunci cand este prea tarziu. De ce nu ne facem rugaciunile atunci cand este poate prea devreme sau la timp? Traim prin taraganare.
Incerc sa nu ma imprasti in ganduri…incerc sa trag esenta unei zile, in timp ce beau cafeaua.
De ce nu ma ajutati si voi sa facem lucrurile la timp? De ce nu va treziti si voi? Mi-ar fi si mie mult mai usor…ma pomenesc pe ultima suta de metri cu oameni dragi avand boli foarte grave care mai au foarte putin si isi dau sufletul. Vorbesc serios. Nu e de joaca aici. E dureros.
“Va rog sa va platiti datoriile la timp” si sa va faceti rugaciunile cand se cuvine… la timp. Incerc sa cred in miracole si nu imi iese deloc. Hai sa nu ne agatam asa orbeste de sfori care nu ne prind. E prea tarziu sa imploram pe patul de moarte.
Bolile bat la usa, unii sfarsesc mai urat ca altii. Si tot ce ramane este o parere de rau ca puteam face mai mult. Nu cred ca pana la Dumnezeu te mananca Sfintii. Suntem aici constient si voit. Va rog eu sa facem liniste, sa tragem cortina si sa ne intelegem scopul, pana nu vine sfarsitul… si trebuie sa ne despartim de cei dragi. Cam asa este, pe unii ii lasam aici bine mersi. Unii raman cu dor si regrete…
De trait nu cred ca se mai pune problema. Traim deja
prea mult…Se pune problema de incheiat socotelile si de facut toate la timpul lor.
Bye! Bye!
Sa ne linistim cu gandul.
Bang bang
Viata din alta perspectiva:
Am trait intr-o lume fara sunete…si mi-a placut. A fost si extrem de dureros fizic, dar a meritat. Frumos cand nu mai vrei sa auzi si nici nu mai auzi. E ca si cand o dorinta ti se indeplineste pentru o scurta perioada de timp si apoi totul se evapora ca sa vezi cum e, daca iti doresti asta in continuare.
Am trait mai mult din ganduri…in sensul ca le auzeam mai bine. Ma trezeam judecand oameni si locuri, calcand pe unde am mai calcat.
Incepuse sa mi se faca dor…
De muzica…
De tot ce iubeam sa fac.
Durerea e trecatoare…dar cand e permanenta, e sora cu moartea. Te elibereaza atunci cand tace si se duce. Uneori vrei doar sa scapi de ea.
Cat (inca) mai este bine
Eu asa zic, sa ne bucuram sau mai bine zis sa punem “bucuria” acolo unde se poate, unde exista conditii pentru bucurie.
Pe tine ce te face fericit? Fericita?
Poate uneori ne face fericiti un lucru minor, cum ar fi faptul ca afara este soare. Sau poate o imagine din viitor, un gand la o vacanta…sau poate doar imaginatia: “cum ar fi daca…”. Poate ne face fericiti doar sa stim ca avem o pauza, printre atatea: “munca”, “taskuri”, “chestii de facut cum ar fi sa duci gunoiul…”. Sau poate muzica, un concert, o melodie.
Trebuie, e musai, sa ne legam de aceste momente de viata, ca sa traim bucuria. Cat timp ne face placere, ne face fericiti, inseamna ca e de bine. Nu e timp pentru tristete uneori. Traim mult pe viteza si goana dupa fericire este esentiala.
Si fara atatea interpretari! Nu mai sta atata in capul tau, nu te ingrijora. Uneori doar putina dragoste de la celalalt, ne face bine.
Motive sunt mereu, zambet poate fi mereu, e mereu o chestiune de alegere. Si daca e sa fie tristete, sa incercam sa facem sa fie cat mai putina. Ca doar nu o sa stam agatati de asta pentru totdeauna, nu?
E o lupta stiu. Trebuie sa te straduiesti putin… dar viata pulseaza in tine, inima ta inca se zbate pentru alte cateva zile, uneori ani, zeci de ani pe pamant. Eu cred ca merita sa simti viata asa cum este ea si sa nu pierzi timp pe “tristeturi”. Fa-o pentru tine, fa-o pentru viitor, pentru ziua de maine sau pentru secunda urmatoare. Construieste timp si or sa vina si realizarile! Nu te pierde in detalii, lupta pentru asa zisa fericire. Oricum doar tu cu tine stii ce inseamna. Tin pumnii pentru o stare mai buna si ganduri mai optimiste. Cat se poate. Cand nu se poate, fa sa dureze cat mai putin, nu pune paie pe foc ca trece. Si ajungem din nou la fericire. <3
De la probleme la necazuri
Nu stim cum sa luam problemele…cu atat mai mult necazurile. Cand vin, ne gandim ca poate le meritam, ca poate am facut ceva gresit. Mai putin sa asteptam…Ma gandeam:
Asteptarea nu e totuna cu rabdarea…Rabdarea inseamna sa rabzi… eu nu vreau sa scriu ce stiu, pentru ca ce stiu eu nu e valabil pentru toata lumea. Eu vreau sa scriu doar ce simt…ca poate uneori ai simtit si tu la fel. Bucuria vine din inima si poate pentru fiecare e diferit. Neputintele sunt mari si poate mai mari pentru celalalt. Ce este in mod cert e ca suferinta e cea mai puternica lectie.
Durerea e mare, dar uneori parca o preferam pe cea fizica? Cea fizica e mai usor inteleasa de ceilalti…cea sufleteasca schimonoseste si ne distruge viata din interior spre exterior.
Neputintele sufletesti duc la neputinte fizice, la asa zisa boala…
Cand (doar) te gandesti la cine te-a creat…ti se ridica parul de pe maini. Un Creator care a ales sa aduca pe Pamant pe Fiul Sau. Iar Preasfanta Fecioara, care cu mila si puterea ei umana a stiut sa pastreze in inima ei faptul ca Fiul ei va patimi…Noi stim ca nu suntem perfecti. O stii si tu, o stiu si eu…
Dar mai stim ca un OM, care a venit “smerit cu inima” si a vindecat sute de oameni de boli si nevoi, care a mangaiat multe suflete pierdute, care ne-a invatat despre bine si iubire de oameni, despre iertare si pocainta, a fost gasit vinovat chiar de oamenii in locul unde a facut doar bine. Si ce putere sa ai tu in suferinta ta, in boala ta, cand crucea ta nu e si nu va fi niciodata mai mare decat a Lui? Atat sa gandim.
Cum Maica Domnului a avut puterea sa isi vada Fiul rastignit pe cruce, cu mainile pironite in cuie, cu coroana de spini pe frunte, stingandu-se de slabiciune si de moarte buna, precum orice muritor de rand, care face si rau si bine…Cu ce drept te intorci tu catre Dumnezeu si Ii ceri Lui socoteala pentru necazul tau, cand a trimis pe Fiul sau in Lume sa ne salveze de rautatea din noi?
Sa plecam capul si sa ne purtam suferintele cu mandrie, caci nu vor fi niciodata mai mari ca ale Lui, cel care nu a gresit cu nimic, niciodata.
Cu ce drept ii intoarcem Domnului spatele cand ne cheama la rugaciune si pocainta, cand Fiul Sau din Ceruri s-a coborat pe acest pamant de oameni pacatosi, ca sa se roage zi si noapte Tatalui pentru noi? Nu ne putem plange nici de cel mai mare necaz, cand Raul a domnit secole intregi si cu Puterea Dumnezeiesca a fost biruit? Nu avem voie, oameni mici, sa ne plangem, ci doar sa ne purtam crucea noastra mica micuta si sa multumim pentru Darul Vietii de zi cu zi, cu bune, cu grele.
“Viata omului numai atunci e pretioasa, cand urmareste un ideal”
Iar ma doare sufletul… iar e chinuitor totul. De cand ma stiu mi-am dorit doar iubire si atat. Stiu ca oamenilor nu prea le pasa… stiu ca multi nu sunt capabili, dar problema e la mine. Am visat dintotdeauna la o dragoste doar a mea, la o iubire eterna, care n u moare orice ar fi. M-am uitat la prea multe filme romantice…cred ca am probleme cu realitatea ca intotdeauna.
Nu vreau decat…
Nu sunt decat…
Nu pot decat…
Am obosit cumplit, am dorit atat de mult sa traiesc din vise, sa ma bucur ca o pasare in zbor de ziua care incepe, sa fiu doar o floare care se leagana pe vant, sa fiu un fir de iarba care nu stie nimic. Cred ca dorintele mele nu sunt de aici, din aceasta lume, din aceasta viata. Nu ca sunt dezamagit…ca nu sunt nici macar trist. Inteleg mai multe decat par ca inteleg. Sunt doar complet rupt din lumea asta si pare ca mi doresc mai multe decat pot avea. Si nici macar nu as vrea sa insist sa lupt pentru ceva ireal…
Un dans si totul e pe gratis
Abia astept sa faci lucrurile gratis pentru mine…
Sa ma inviti la dans.
Sa ma suni oricand iti este dor.
Sa ai grija de mine.
Sa mi zambesti cand imi este cel mai greu.
Sa ma sustii in perioadele triste.
Sa nu uiti de inceput.
Sa nu uiti de ce ma iubesti.
Sa ma lasi sa plang.
Sa petreci timp cu mine.
Sa imi spui adevarul.
Sa nu ma parasesti.
Sa nu imi intorci spatele.
Sa imi alini suferinta.
Sa murim de foame, dar sa ne hranim cu noi.
Sa ne sprijinim spate in spate: cand unul nu mai poate, poate sigur celalalt.
Sa fim impreuna…pana la adanci batraneti.
Sa ne pierdem in conversatii lungi si cer plin de stele.
Sa ne iubim dimineata.
Sa uitam cine suntem si sa ne amintim din nou.
Sa visam amandoi ce poate nu vom implini.
Sa murim pe rand, dar impreuna.
Sex si bani
Trebuie si din astea, nu? Sunt bune rau, doar sa gusti din fructul interzis si ai orgasm. Haha! Ce-mi mai place sa te necajesc…stiu, stiu… ai necazuri si sunt multe necazuri in lume… Dar tu esti tu, si pentru tine drumul este special.
E bine cand le ai pe toate… e mai usor. Sa (ti) faci rau. Suferinta ne invata despre fericire. Dar cine e capabil sa mearga pana acolo incat sa se bucure practic apoi …din nimic.
Esti cam rau si nu imi place. Nu imi place sa te vad asa. Sa vad cat poti si cate ai si nu profiti de nimic din toate acestea. Nu vad sa apreciezi nimic, ba mai si te porti necuviincios.
Hai ca vin si placerile, ce crezi? Vin cu cat le astepti mai mult. Daca asa te eliberezi, ce sa facem. Orice terapie care suna a refulare, decizii, puterea de a respinge, alegere, amorul propriu…Dar sa nu te miri de ce atunci cand timpul trece, iese altceva la iveala. Iese un caracter, iese o boala, iese o durere sub forma de regret. iese un “puteam sa fac altfel”, “puteam sa fac mai bine”. “puteam sa fiu mai bun”, “puteam sa sufar mai mult”. Sa nu strigi atunci dupa ajutor, nimeni nu te mai aude…din mormant. Ti s-a dat timp suficient si l-ai folosit pe droguri si sex, pe fumuri si trai bun. Nu ti-a pasat de nimeni altul decat de tine!
Sa nu te miri cand timpul va spune altceva. Stai si accepta… ceea ce esti cu-adevarat. Ceea ce nu poti schimba.
Nu ne place sa fim jigniti, dar nu ne asumam rabdarea vindecarii. Daca ar vorbi corpul despre rani, sufletul despre remuscari, mintea despre vorbe…ascundem adevarata fata, de parca ceea ce suntem nu este cumva si ceea ce ni se intampla. Mergi si ia-ti sufletul de langa Rai. 
Mergi unde iti este locul si iti va fi mereu: la bani si la sex.
Succes!
Savureaza consecintele. Vor fi pe masura, te asigur
A ta copie fidela,
A
Exact cum ma simt
Sunt chiar misto si mi place ce traiesc acum. Nimeni si nimic nu ma poate trage mai jos decat am fost. Daca te crezi mare si tare, sa stii ca nu esti. Ca sa fii ai nevoie de mai mult…mult mai mult.
Traiesc aproape cea mai tare perioada a vietii mele. Parca si amintirile frumoase care s-au dus, se activeaza acum pe sufletul asta nou si dornic de lumina si viata. Toata lumea e a mea si ai de ce sa ma invidiezi. Ma bucur de orice, de soare, de bataia inimii, de fluturi si vant. Nimic nu-mi sta in drum. Si pot face aproape orice! Atrag totul ca un magnet: zambete, bine, oameni misto, agat admiratie pe banda rulanta. Ma simt super bine!
Simt ca lumea e la picioarele mele si cele mai frumoase momente sunt pentru mine.
Ador! Ador… pur si simplu sa traiesc! O sa explodez de fericire! Tic tac tic tac…nu ma mai satur de binele din viata mea!
Te las sa ma invidiezi, chiar ai de ce. Am noroc in toate…si parca am avut mereu! Ma simt bine in pielea mea, nemapomenit chiar, cu toate ca nu o arat. Imi place modestia. Practic smerenia. Un fel de ” a fi bun, dar nu prost”, cum m-a sfatuit candva un Inger Pazitor.
Daca vrei sa te molipsesti, ia un loc langa mine. Te invat reteta! E mai simplu decat crezi! Si nu depinde (doar) de tine.
Ahhhhh, ce bine e sa traiesti!
