lA! CE TE GANDESTI?
Scuze de majuscule…nu am vrut sa sune asa de brutal. Doar scriu pentru tine aici. Gandurile tale suna cam asa uneori:
Sau asa
Sau
si
Da, da stiu ce zici, ce simti… Ca-ti vine si tie sa iti iei lumea-n cap si sa fii fericit, o data pentru totdeauna. Suntem niste “curajosi”. Curaj de la cura…de la curativ. Ahhhh
Viata e frumoasa, dar nu prea…
Suntem doar replici din filme, doar secvente pierdute, fara nicio sincronizare, fara niciun scenariu organizat, o regie de proasta calitate, trairi de moment si ploaie si vant.
Dar merita sa incerci, sa risti. Cine stie? Poate esuezi din nou. Poate mai cu talent, de data asta.
Facem ce e de facut, apoi nu ne mai place si fugim, abandonam, spunem adio. Ca sa ne intoarcem iar peste ani la trauma care ne-a creat, sa ii cerem explicatii. Suntem un butoi cu de toate, o valiza plina ochi.
Ce mi-ar placea sa avem o logica in ce alegem, o ratiune si un sens.
Plini de suferinta si rani…cine sa ne mangaie, cine sa ne fie alinare.
O sa ne imprietenim cu toate, cu durerea si mai ales cu timpul. E cumva a te lasa in voie…in voia nimanui. A ta nu e niciunde.
M-am obisnuit prea mult cu mine…cu singuratea mea. Nu cred ca mai pot fi inteles de cineva vreodata…
Vreau doar sa indraznesc sa iti cer sa stai langa iubirea mea imperfecta. Nu mi-e frica de singurate…dar ma sperie lipsa dragostei.
Mi-am dat seama ca ma pot simti perfect, daca cineva imi leaga ranile fara sa imi ceara nimic la schimb. Daca cineva exista langa mine, pentru mine. Apoi am realizat ca e suficient doar sa-mi respire. Soarele va iesi din nou…
De fapt avem nevoie de lucrurile naspa, ca sa ne placa cele frumoase pana la urma.
Iubirea poate fi ce avem nevoie. Doar ca e imperfecta prin neputinta ei de a fi doar iubire.