Izolare
Dupa 30 de ani parca simti din ce in ce mai mult nevoia de izolare. Nu stim de ce un ceai acasa, baut pe indelete ne stimuleaza mai mult ideea de fericire decat o iesire in oras. Vremurile astea, socializare si nu prea…
Nu ne mai sperie ideea de singuratate, cat ne sperie ideea de lipsa banilor. Nu ne mai sperie ideea de batranete, cat ne sperie ideea de boala. Nu ne este mai frica de animale, cat ne este frica de oameni.
Traim in izolare psihica, fizica, emotionala si cu cat acceptam mai mult ideea asta, cu atat nu o sa ne facem bine. Ne joaca pe degete pozele si visele absurde a avea totul, neavand de fapt nimic.
Daca am avea posibilitatea sa ne deplasam in locuri cu adevarat izolate si sa ne intoarcem acasa, am cauta altfel compania oamenilor si ne-am face din viata un cu totul alt scop. Ne-am cam tampit la cap in ultima vreme. Suntem trasi pe sfoara si nu ne dam seama. Usor, usor ne pierdem si ajungem din multumiti in nemultumiti. Nu mai stim sa traim. Cu atat mai putin sa iubim.