Mirosul
Despre sarcina nu am vorbit niciodata, pentru ca barbatii nu pot ramane insarcinati si as expedia jumatate din publicul de pe blogul meu. Despre copii nu vreau sa vorbesc pentru ca sunt prea multe teorii azi si parintii au devenit prea fandositi. Dar daca ar fi sa trag niste concluzii din cele spuse de mai sus, ar fi faptul ca in timpul sarcinii, simturile se activeaza si devii un fel de pradator. Simti mirosul de peste si legume de la un kilometru, esti perfect constient de pasii pe care ii faci, pentru ca redescoperi viata si pulsul din ea.
Ma leaga multe amintiri legate de mirosuri. Mirosul de seara, incarcat de poluare si masini, ploaia ce uda dimineata asfaltul si praful, mirosul de barbat la prima intalnire si de haine proaspat spalate in ritmul casnic de acasa, mirosul de friptura de gratar in toiul verii, un pic de transpiratie cand trec pe langa femeia de serviciu si aroma de mobila noua si intretinuta din cladirile de business. Nu imi plac parfumurile neam, pentru ca uita sa fie discrete si cu tenta de om in ele. Insa ador paharele de unica de folosinta cu aroma de cafea, care se plimba prin mainile muncitorilor pe santier, ale vanzatoarelor de la colt, ale florareselor si studentilor grabiti.
Viata este despre mirosuri, despre a simti.
Mirosul de carte cand trec pe langa o librarie imi aminteste de copilarie, de timpul meu cu mine. Mirosul de iarba verde, primavara, ma duce tot spre copilarie si viata din ea… iar vantul si adierea rece ma desfunda de tristete.
