Prea multe sa va spun am
Am ajuns la organizare, pentru ca, nu-i asa, e cel mai bine sa vezi lucrurile cat mai clar. M-am inconjurat zile bune la rand de tot felul de energie (cam nesanatoasa sa zic asa), pentru ca in final sa imi dau seama ca e bine si cand nu e bine.
Din toata scoala asta de 8 ani, imi amintesc o fraza simpla legata de organizare si la ce e buna ea, cum ca oamenii au nevoie de triburi, de grupuri, ca sa se simta in siguranta si ca oranduirea si existenta unei structuri ne-ar ajuta sa traim mai bine. Dar, nah, acum si legat de cresterea copiiilor nostri de acum sau de maine, e nasol si asta cu organizarea pentru ca este nevoie de o ordine, iar ce implica ordine, implica si o ierarhie.
Am sa incerc sa scriu mai jos, in stilul meu copilaresc, as putea zice. Eu cred ca ne-am nascut din haos, dar am supravietuit dintr-o energie de a uni celule si molecule, pentru a crea viata. Problema este mai incolo: te-ai nascut, esti, existi, acum ce mama faci? De unde sa o apuci? Eh, “noroc” ca, in zilele noastre, deja te nasti si apartii: de norme, de conventii, de grupuri, de nationalitate, de limba. Lumea e deja impartita acum, are sefi si vicepresedinti, are lideri de opinie si influenceri, genuri si multe, multe optiuni, daca esti deschis la cap. Ca de nu esti, sigur te-ai lovit la cap sau ti s-a intamplat ceva nasol. Zona de confort este pentru cei care au cate ceva de rezolvat cu trecutul lor, cu viata de zi cu zi, cei care au nemultumiri si frustrari pe care nu le recunosc sau nu stiu cum sa si le rezolve.
Si cum cei din specia “oameni” s-au gandit sa isi faca ei propria oranduiala, ( interventie: nu stiu si nu am citit daca asta le sta in natura sau pur si simplu este un rezultat empiric) au zis:
Nu e bine sa ne dam in cap atunci cand nu ne convine ceva, trebuie sa gasim o forma de a convietui. Unul care s-a crezut mai bun si mai “saf” (imi cer scuze pentru lipsa diacriticilor pentru moment) o zis: ” Faceti ca mine, ca stiu eu mai bine. In loc sa va certati, urmati-ma si va arat eu calea cea dreapta!” Si cam atat le-a trebuit oamenilor ca sa se organizeze si sa colaboreze. Insa, chiar si asa tot au avut loc unele intelegeri, pentru ca liderul avea propriile sale convingeri si pentru ca era sigur ca el poate gestiona totul, fara ca ceilalti sa se ia la bataie, a picat in propriul orgoliu si le-a spus pe un ton raspicat: ” Eu sunt seful, eu am dreptate!” Si uite asa nu s-a mai generat haosul, ci s-a instalat ordinea. La scurt timp, au aparut legile si tuturor le-a fost cu mult mai usor sa urmeze semnele si autoritatea exprimata prin simboluri, decat prin vocile oamenilor.
Mahomed s-a nascut ca un om obisnuit, dar a fost mare si tare pentru ca a avut cateva vise asemanatoare nopti la rand, in care auzea acelasi lucru. Asta pana cand si-a spus” Scrie undeva ce vezi in vise si poate te lasa in pace!” Si omul a scris, apoi s-au oprit si visele.
E greu sa ne asumam lideri tot timpul, pentru ca nu tot timpul au dreptate si ar fi si ciudat sa se intample asa. Sfatul meu este scriem atunci cand vrem sa ne spunem parerea. Mesajele notate raman mult mai mult timp imprimate si e mai usor sa fii obedient asa, pentru a gasi cea mai buna varianta care sa ne linisteasca si sa ne faca bine. Poate e prea general, dar asta e cea mai buna solutie pentru a nu ne lua la bataie, chiar si in idei (care btw, sunt foarte chinuitoare).
Va pup pe palarie!