Ca sa iasa mancarea perfecta, e multa migala, vorba aia. Cam ca si in viata, ai pune de toate, doar, doar rezultatul sa fie unul bun, sa te multumeasca…n-as putea spune cum imi merg degetele pe taste si sufletul pe hartie. E ceva inradacinat, mostenit, natural. Asa trebuie sa fie si cu gustul final. Este ce trebuie, pentru ca te-ai nascut pentru asta.
Nu-ti chinui spiritul pentru ce nu stie si nu poate sa faca. Nu iti induce gandurile altora. De cele mai multe ori si in repetate randuri, ceea ce te face pe tine om, fiinta, este intregul tau perfect, minunatul tau fel de a fi.
Nu se poate fericire fara regasire. Nu se poate surplus, cand suntem “deja gata”, deja conceputi pentru ceva anume. Atunci realizarea e maxima: sunt facut pentru asta, traiesc pentru asta, sunt eu si bucuria de fi asa cum sunt. De a ma iubi si de a ma recunoaste in ceea ce imi place sa fac.
Nici mai mult, nici mai putin, decat fericirea de a fi EU.
