Suparat sunt Doamne, suparat
Aia e… multi suntem suparati. Dar niciodata nu am vazut Raul mai bine ca acum. Simt lovituri, chiar daca nu le vad. Simt palmpe, chiar daca nu sunt, simt critica chiar si unde nu e…
E prea mult rau in lume. Dar ce bine e cand te detasezi oleaca si reflectezi. Cum putem fi mai buni cu noi insine? Sa nu aruncam cu flacari si sageti in jur, sa pur si simplu… iertam.
M-am saturat de necunoscut. Vreau o moarte predictibila, dar pe ultima suta de metri. Ce inseamna asta? Sa nu mi vad ranile sufletului pe corp, sa nu mi vad greselile sufocandu-ma si maltratandu-ma.
ATUNCI CAND ESTI UN INGREG BINE DEFINIT, si mai ales, ATUNCI CAND ESTI ATAT DE BUN INCAT RAUL NU TE MAI AFECTEAZA, CI TE AJUTA…abia atunci poti avea ce de spus si poti avea urechi sa te asculte.
Cine stie ce e in sufletul omului? Stiu eu! STIU EU! EU CHIAR STIU!
E Dumnezeu. Si nu te intoarce cu spatele de parca nu iti pasa de EL. Stiu ca esti doar suparat, dar nimeni nu scapa fara de suferinta. Si in toata nebunia asta, nimeni nu scapa atat de nefericit incat sa-si ia zilele.
800,000 de sinucederi pe an. O simpla cifra.
SPERANTA.
RABDARE
Si acum cea mai mare dintre toate:
DRAGOSTEA
Sa arunce primul piatra
Atat am de zis:
Plangea o femeie, vazandu-l pe Iisus lovit purtandu-si crucea…
El i-a spus:
” Nu ma plange pe mine, femeie. Plange ce va veni. Daca ei rastignesc pe Fiul lui Dumnezeu, ce vor face cu cei care raman…”
Multe sunt aici… multe care doar se simt.
Daca noi nu credem in bine si miracole, daca ucidem sursa Binelui si a Luminii, ce se va intampla cu Lumea care ramane fara ea?
Invidia
Nu inteleg invidia… daca ii spui altuia ca ai bani si el n-are se uita cam asa. “Asta are bani, hmmm, eu nu am…” “Nu stie ce inseamna sa n-ai…”…cine stie…ce nu stie…celalalt cum e…cine stie…
Florile ne plac atunci cand sunt perfecte…ne plac, nu? Le mai gasim defecte pe ici pe colo, dar ne plac, nu?
Mi-a placut ce spunea cineva despre o fata frumoasa care trece pe langa tine. In loc de…poti spune asa: “Ce creatie a lui Dumnezeu, ce frumusete”.
De ce ne place sa distrugem, chiar si cu gandul? Ai vazut tu durerile omului, i-ai vazut si interiorul, atunci cand vezi exteriorul?
E greu sa te bucuri pentru altul…e greu…dar nu imposibil. Ala are si eu n-am…ala face si eu nu fac.
De ce? Atata nedreptate? Dar cine stie cat munceste acel om sa fie asa, sa aibe aprecierea ta? Dar cine stie cata neincredere are altcineva pe care tu il admiri pe la spate in propria lui frumusete? Suntem creatii si suntem cumul de emotii, emotii care ne sfarsesc si emotii care ne nasc. Suntem tot ce simtim, ce mancam, ce credem, ce ne nastem.
Gata cu invidia, fratilor! Va rog eu!
Clasic sau cliche
Hello sun,
Ce mai faci? Tu bine, eu?
Iar am chef de “glumitze”. 
Te pupa sora ta de suferinta! M-ati innebunit cu vacantele astea si pozele. Cred ca m-am tampit eu la cap, dar nu vad pozele asa cum ar trebui: adica niste oameni intr-o vacanta nu imi inspira fericire. Si nicio femeie imbracata bine alaturi de cafeaua aia “to go”. Pentru ca: iti spun eu, cafeaua se bea la ceshcutza, cu farfuriutza, de cand lumea.
Ne grabim de-a binelea. Alergam la propriu.
“Vino, Doamne cu batranetea ta sa ne mai lase toate in pace, sa putem calca domol pe iarba si sa respiram aer curat.”
Cand ai mirosit ultima oara o floare? Ba nuu, cand te-ai bucurat de aroma ei? Aia e…Vezi? Nu ne mai bucuram…
Nu mai stim ce inseamna :durabilitate, daramite:
Ne-am pierdut printre altii pe care ii credem mai destepti ca noi. Modelele strica, intr-adevar. Prea multe informatii, nimic nu se alege de mintea noastra, la final.
Ne-o ia respiratia sacadata inainte sa ne-nceapa ziua: stres la cote maxime, am de facut aia si cealalta, trebuie sa fac aia si ailalta, ma dor toate alea si doare. Doare ca nu e timp, cand de fapt:
Nu ne mai ajuta nimic, asta e de fapt realitatea zilelor si noptilor. Vrem sa le facem pe toate si nu facem nimic pana la urma.
Poate unii vor sa fie apreciati, admirati. Si se vede dupa cum isi dau silinta. Poate altii vor doar ce au si altii. Nemultumiti stim ca suntem de muuuult timp. S-a pus praful pe “nemultumirea” noastra.
Ca daca n-ai timp sa vezi o floare cum isi desface petalele, nu ai timp de nimic. Cum zice-n Micul Print: “limpede vezi doar cu inima”.
Pune un strop de iubire in viata ta, depune si efort. Nimeni nu zice ca ceea ce vezi cu ochii, este ceea ce trebuie sa se intample.
Sa cautam “adancurile”, nu suprafata!
Cred ca “inca” se poate!
Zi buna!
Pentru ca ti-era dor
De…
mine.
Eh, desigur ca am si uitat ce vroiam sa iti (mai ) spun. Ah ce bine e sa traiesti? Nu? :)) Iar se simte bine aerul dimineata, parca. Sau nu prea?
Sa stii ca nici eu nu traiesc intr-o lume “fantasmica”. Si mie imi este foame, si eu vreau bani si o Tesla, si mie imi place frumos si confortabil.
Hai la o cafea!
Dar nu am chef de vorbe, vreau distractie! Ce misto e toamna, nu?
De data asta voi face lucrurile diferit. Pentru vindecare. Ce zici? Facem?
Facem!
Fragmente
Nimeni si nimic nu te poate opri sa faci ceea ce iti place.
Asta tine focul aprins in tine, nu il lasa sa se stinga. Asta iti da licarire in ochi si putere in maini, asta iti da vointa nestramutata.
Cosntanta vietii tale…
Linia cu care te-ai obisnuit, drumul pe care mergi si nu cazi, drumul de la care nu te abati. Propria ta personalitate. Cine esti cu-adevarat.
Iubim sufletele care se dedica cu pasiune dragostei lor pentru ceva. Iubim sufletele care iubesc sa arda si sa incalzeasca.
Ma-ntreb de ce pe unii ii inteleg mai bine Ingerii decat semenii lor. Unii chiar sunt rupti din rai. Ador acesti oameni deosebiti. Sunt rari, putini, foarte, foarte pretiosi.
Nu lasa focul sa se stinga! Nu lasa sa cada ceea ce te-a creat cu-adevarat, cine esti tu. Lumea asta are nevoie de foc si energie. Suntem atat de plictisiti unii de altii. Dar cand descoperi pe cineva cu acel foc interior ca si tine, oau, asta e de …
de insomnie, de vraja, de euforie, de betie pura. De limita dintre Cer si Pamant, o coincidenta placuta, de nelasat.
Hmm, ce bine e ca esti, ca suntem. Ca inca mai suntem :).
Hai sa ardem impreuna, ma frend!
Cand iubesti
Cat de manelist suna…dar cum e cand iubesti? E asa totul colorat, viu, cu sens, cu fericire.
Cand eram in depresie, ma gandeam ce bine mi-ar prinde sa ma indragostesc. Aceasta stare mi-ar aduce o multime de beneficii, m-ar face sa uit… Dupa care mi-am dat seama ca nu e chiar asa cu indragosteala asta. O data ca nu e nimic pentru care sa tragi constient inspre tine si vine cu deschidere. E cu dus si intors. Si-apoi, oameni care sa isi doreasca sa fie iubiti nu gasesti pe toate drumurile. Trebuie sa vezi cui te destanui si de ce. Iar cam asa e si cu dragostea asta. Asculta-ma! Degeaba iti da fulgi de ingerasi, pentru ca dupa te trezesti ca te impinge zdravan. Ca asa e facuta inima, ea ofera iubire, dupa care, atunci cand se simte ranita, intoarce cu ura.
Stii cum e? “Parca toate melodiile de dragoste erau despre tine”.
Ce ti-e si cu dragostea asta? Acum sa ma iubesti! Maine sa ma lasi in pace.
Pe indelete
Dor de toate…si pofta teribila de mancare. Mancare buna, nu covrigi. Ce zici de clatite cu ciocolata cu menta presarata si banane? Sau de o moussaka din aia greceasca ca la carte? Sau de un ratatouille cu legume de toamna din gradina? Sau lasagna? In fine, lista e lunga…
Viata petrecuta pe indelete, la fel si mancarea savurata pe indelete aduc mari recompense spirituale.
Pentru tot ceea ce facem e un timp, o logica si un ritm. Daca viata ne-a grabit sau situatiile pe care le-am avut de rezolvat au fost pe repede-inainte, posibil ca acum ori sa suferim de anxietate neconstientizata, ori sa platim cu sanatatea.
Uneori parca nu te ajuta nici imaginatia ca sa absorbi fericirea sau energia. Pentru ca imaginatia nu e palpabila si nici “nu se joaca” cu mintea ta.
Avem nevoie de realitate ca sa ne placa ce traim, avem nevoie de momente, de prezent.
Proiectam tot felul de vise, de ganduri, dar ce frumos si bine este atunci cand se concretizeaza? Si sa se concretizeze atunci cand nu suntem prea obositi de la atata alergare. atunci cand ne putem bucura, nu?
Ca la ce folos este o minune atunci cand ochii nu vad? Asa si cu toate, nu?
Slow down…Slow down…
Cred ca de aia iubim si cafeaua, nu? Ca o putem bea pe indelete, la o vorba sau la un plan de viitor.
E bine cand e iubire…iubire fara agitatie, bucurie fara efort.
Cine nu vreao viata linistita? Dar cine nu vrea sa se bucure din orice? Pacat ca le pierdem pe acestea doua in goana dupa bani, dupa obiecte, dupa “comori inchipuite”
Ce e simplu este cel mai greu de accesat, din pacate.