Cum merge? Prost.
Da. Da. Da, și mie. Cam da. Mereu.
Astăzi a țipat unul la mine. Așteptam liftul să cobor, s-au deschis ușile, era un bărbat și am întrebat: “Urcați?” Și-mi răspunde: “Nu vezi că urc, de ce naiba ai apăsat pe butonul cu săgeata sus?” Nu apăsasem pe butonul cu săgeata sus, dar m-a amuzat, mi-a venit să râd. Ce nervi avea omul săracul de avu’ reacția asta! Voi vă imaginați așa, măcar un pic, ce-i circulă prin cap, cum gânduri negre îl fac să fie atât de stresat, de iritat?
Pe alții îi simt relaxați, bine dispuși pentru că exagerează cu “Mulțumesc, o zi bună!”, ” Ești o/un scump/ă! De unde ai cămașa? “, ” Foarte tare tunsoarea!”, zâmbesc așa pe stradă cu atâta împlinire, de parcă i-a izbit meteoritul fericirii. Și nu înțelegi de ce oare, de parcă starea generală este de moci triste și haine gri.
Orice vibrație negativă care perturbă acest armonios ecosistem și univers în care trăim, modifică în lanț relațiile și interacțiunile noastre. Îmi venea să-i spun vreo două tipului, pentru că mă eliberam. Pentru că am tăcut, însă, am controlat mult mai bine starea (mea) de spirit și m-am relaxat. Concluzia la care am ajuns astăzi este că: atunci când reacționăm prin tăcere, acționăm prin înțelepciune. Atunci când acționăm prin reacții negative la o acțiune negativă, avem impulsul de a nu ne mai putea opri, de a turui mult și prost, într-o tensiune care nu este benefică pentru organismul și mintea noastră.