“Viata omului numai atunci e pretioasa, cand urmareste un ideal”
Iar ma doare sufletul… iar e chinuitor totul. De cand ma stiu mi-am dorit doar iubire si atat. Stiu ca oamenilor nu prea le pasa… stiu ca multi nu sunt capabili, dar problema e la mine. Am visat dintotdeauna la o dragoste doar a mea, la o iubire eterna, care n u moare orice ar fi. M-am uitat la prea multe filme romantice…cred ca am probleme cu realitatea ca intotdeauna.
Nu vreau decat…
Nu sunt decat…
Nu pot decat…
Am obosit cumplit, am dorit atat de mult sa traiesc din vise, sa ma bucur ca o pasare in zbor de ziua care incepe, sa fiu doar o floare care se leagana pe vant, sa fiu un fir de iarba care nu stie nimic. Cred ca dorintele mele nu sunt de aici, din aceasta lume, din aceasta viata. Nu ca sunt dezamagit…ca nu sunt nici macar trist. Inteleg mai multe decat par ca inteleg. Sunt doar complet rupt din lumea asta si pare ca mi doresc mai multe decat pot avea. Si nici macar nu as vrea sa insist sa lupt pentru ceva ireal…
