Generatia autista
Am tot aflat lucruri in ultima vreme si am zis sa le impartasesc cu tine.
Oamenii devin din ce in ce mai mult “generatia care stie tot”. Nu stiu ce ii indreptateste sa gandeasca asa, nu ma intreba! Doar ca sunt sigura ca “autismul” si lipsa de socializare, lipsa de intalniri “ca intre prieteni” se acutizeaza drastic. Ce vorbesc eu aici, uneori si mie mi-e teama sa discut cu altii, aflu tot timpul cate ceva rau, ma incarc de tot felul de energie si mai bine raman in bula mea de sapun. Tot timpul cu nasul in ecrane, la cafele, tot timpul cu gandul la vacante, la facut bani, la uitat ce fac altii, la exterior…
Unde sunt batranii de altadata, unde sunt sfaturile omului care le-a trait pe toate si a ajuns in deplinatatea facultatilor mentale? Nu mai sunt ascultati pentru ca nu-i asa, noi le stim pe toate. Si nu ne pasa… Nepasarea asta, lipsa de comunicare, socializarea abstracta duce la nebunie cronica in timp.
Sa iesim, sa zambim, sa nu tinem cont de om, de experienta lui, de frustrarile lui. Daca tu imprastii energie pozitica ca razele soarelui se duce si la celalalt. Posibil sa dai de oameni inchisi, de oameni tristi, suparati, DE OAMENI CU PROBLEME. Sunt peste tot, OAMENI CU PROBLEME. Exista un risc imens de a face dementa, unul din doi oameni sunt predispusi la aceasta boala mentala.
Vremurile din urma erau parca mai frumoase, traiam mai mult in prezent, fara ecrane, fara atatea dorinte greu de realizat. Vorba aia, te bucurai la o ciocolalata! Prezentul suna dubios, fiecare in lumea lui, in dreptatea lui. Am uitat de valori si de simpla moralitate de a distinge binele de rau. Raul nu exista, exista doar in traumele lasate de parinti, de bunici, in conflicte si in dreptatea fiecaruia. Ca mai bine ne facem dreptate singuri, nu? Ce mama naibii, cu ciocanul si cu dalta, cu cuvantul sau cu fapta, sa ne facem dreptate! Doar ca…adevarul e la mijloc!
Sa traiti pana la adanci batraneti! Cu mintea intreaga, mult mai important, as zice!