Semenii noștri
Cît de des te uiți la fețele oamenilor? Cît de des mergi cu fruntea sus? Iaca eu după un an de stat în casă, în cea mai mare parte a timpului, am învățat să iubesc să ma uit în ochii oamenilor, ador să ies printre ei, acolo unde e mulțime, nu mă sperii, intru mai adînc, îmi place să îi simt pe fiecare, să le caut cît mai mult din viață în privire. Eu îi iubesc pe trecători, pe străini. Semenii noștri sunt frații noștri. Da, mă, nu sunt hippi și nici flower power, dar trebuie să îi tratăm așa cum ne-am trata pe noi înșine. E mare proiect ăsta de îndeplinit, nu e niciun succes de pe urma căruia cîștigi aprecieri sau o căruță de bani, dar ar fi nice de îndeplinit.
Spre exemplu, cred că unul din 10 dintre noi, ăștia care mîncăm în oraș, comandăm, spargem pușculița la fast food, face la un moment dat bine-cunoscuta toxiinfecție alimentară. Este mai mult posibil ca toxiinfecțiile să fie cauzate de carne și alimente expirate sau pur si simplu din lipsa de igienă. Asta înseamnă că unora nu le pasă prea mult de ceilalți, iar această neatenție este toxică uneori.
Toate elementele care gravitează în jurul nostru pornesc de la gînduri și de la rezultatul lor. Lumea pulsează de energii, pozitive și negative, este foarte probabil să nu ne prindem cînd efectiv un gînd negativ atrage mai multe gînduri negative și ca un domino distruge toata karma zilei. Mai pe romînește: “mi-a stricat ziua”. Păi bineințeles că avem vulnerabilități și că suntem de multe ori pleoștiți de situații de care ne temem. Dacă șansa de schimbare nu ar exista, nu ne-am mai conștientiza frustrările și nu am avea niciodată ocazia să luptam cu ele. Iaca una bucată lecție: cînd îl vezi pe unul mai ciudățel, nu te mai gîndi la mustața lui și la vesta colorata croșetată, uită-te în ochii lui. Să vezi acolo cu-adevarat, în sufletul omului. Semenii noștri sunt adevarate binefaceri și izvoare de lumina, căldura și iubire.