Lumea nu mai e la fel

November 3, 2015 Comments (2) lavanderie  1

Of, da, va las sa plangeti, sa fiti revoltati, sa tremurati, sa lesinati…de durere. Nici pentru mine nu gasesc iesirea zilele aceastea.
S-a schimbat lumea de la 30.10.2015, ora 22:00. Nu mai este la fel, pentru ca:

1. o buna perioada de timp, romanii au fost feriti de razboaie si catastrofe naturale, pentru subiecte de presa existau incalcari de lege, morala, educatie, principii, multe iregularitati in sisteme ca cele de invatamant si sanatate;
2. tragediile foarte mari se intamplau restrans, in familii, mai putin cunoscute publicului larg, ori daca exista vreun caz mai maricel, era mediatizat, indelung si fara rost expus si comentat;
3. durerea noastra sau a altora nu a fost niciodatat atat de coplesitoare ca acum, cand ceea s-a intamplat, ne readuce in fata tot ce-am trait mai greu suflesteste si fizic vorbind, vreodata.

Scriu scurt, nimic nu e mai usor de parcurs ca tacerea si … cuvintele simple, putine. As vrea sa ajut, nu stiu cum pentru ca m-a paralizat frica.

“Da…da… sa ma rog…ma rog, oh Doamne! Nu inteleg, izbucnesc, ne simt parasiti, in intuneric. Sa donez bani, am ceva cash acasa, sa merg sa cumpar cate ceva…si ce daca, ce fac banii astia, cand in minte am doar chipurile celor care s-au dus?

Mama, da-mi un raspuns! Ai copiii langa tine, stiu ca este sfasietor doar sa te gandesti la asta, dar da-mi un raspuns! Nu stii…Copilule de langa mine, al meu iubit si invelit, esti asa firav… mi-e frica, mama, mor de frica, vrei sa stai langa mama ta zgribulita, sa o tii in brate, chiar daca ai doar un an? Am o sora care mergea prin clubul asta, nu vad viata fara ea, zbier doar la acest gand. Nu-mi trebuie mai mult decat sa stiu ce s-a intamplat. Sunt fete de oameni pe care ii vad la evenimente sau pe la Universitate, in grupuri dupa care tanjesc, sunt barbosi frumosi care ar fi dus viata aia pe care si-o doreste orice tanar, care ar fi luptat pentru cauze nobile si ar fi meritat imbratisati, fete inteligente, cu par lung si scurt, cu pasiuni si joburi mari…De ce? Oamenii incluti nu asculta astfel de gen muzical. Cum de s-au adunat acolo, parca cei mai buni si cei mai frumosi tineri bucuresteni, tocmai aproape de o sarbatoare care spune multe si de ce a fost cu intrare gratuita, la un concert la care m-as fi dus si eu?”

Incep sa-mi dau eu raspunsurile, usor, usor.
“Dar de ce in flacari, e taioasa rau arsura, coace si pe exterior, si pe interior?”
Este imaginea noastra, durerea noastra, a celor care am ramas. Ei sunt sus, noi suntem jos.

Astazi m-am trezit altfel. Dupa cateva zile de ceata si sufocare, astazi am preferat sa vad lumina si sensul, prin ce le pot oferi eu mai bun. Trecatorii pe care ii intalneam in drum, mi se pareau toti tristi, urati, parca am ramas doar noi astia, nasolii, raii, nesemnificantii.
M-am rugat altfel azi: nu m-am mai jelit din toata puterea, am cerut putine lumanari pentru cateva fete pe care le-am memorat, apoi am aprins 32. Nu ma mai opream. Multe… Impreuna.
Si imi imaginez oamenii plecand toti, zambind, uniti, impreuna, luati de mana, fericiti, impacati, atat de vii, asa cum erau cu 10 minute inainte, la concert, cu gandurile libere si sufletul plin de relaxare si libertate.