Despre parere
de rau… de bine…
Nu stim pana cand nu privim la fel o situatie, o perspectiva sau o imagine.
Este despre felul de a percepe, despre fericirea din spatele unui eveniment sau despre dezamagirea de dincolo de intamplari. Este despre ce spun ceilalti, despre tot.
Am purtat cele mai frumoase haine si am fost mai trista ca noaptea.
Am fost la petreceri unde m-am simtit ultimul om.
Am castigat, dar m-am simtit neapreciat si nu m-am bucurat in sinea mea.
Am fost in cele mai misto locuri si tot singur m-am simtit.
Viata este despre nimicuri, dar si despre stari si toane. Despre “nu am chef”, “nu-mi place”. Despre rutina.
De unde sa stim cum ne simtim, daca privim acelasi obiect cu alti ochi. Asa e cu tot. Superficial, subiectiv, egoist.
Gusturile nu se discuta, suntem prea multi, cu prea multe idei.
Caut totusi universalul, ce e permanent, ce conteaza la fel, ce este si va ramane. Ceva care nu se modifica dupa legi si vreme.
Iubirea, acest unic sentiment la fel pentru oricine. Nu se traduce in alte limbi, nu se transforma, nu se pierde, nu este nici mai multa, nici mai putina.
Caldura, afectiune, rabdare, blandete si totul se coloreaza frumos, are sens.