Psihic
Desigur ca ma lupt cu psihicul ca si tine, ca sunt printre o mie de informatii care nu imi fac bine si incerc sa ma strecor pe o usa ca sa pot sa respir sau sa ma simt mai bine. Sa trag o gura de aer adanca pentru ca mai apoi sa ma intorc inapoi. In cursa, in cursa vietii.
Nu ma baga in seama daca spun aiureli… Dar daca te regasesti macar putin, hai sa vedem de ce tragem. Ca-n mod normal, lucrurile vin de la sine, fara sa pui rezistenta, fara intrebari fara raspuns…
Pauze mici si mari… lipsa sau gol in gandire… sau plimbarea aceea cu sens. Sau zilele cu folos.
Ca pan’ la urma dupa toate, cea mai buna pozitie a corpului este pe orizontala. Pe orizontala, ne odihnim, citim, inchidem ochii, visam, ne potolim naibii o data din avalansa asta de ganduri si actiuni care nu fac decat valuri, valuri…poate o sa si stam. Cine stie, ori ne impinge ceva pana lesinam, ori ne punem frumusel singuri fara sa ne imbranceasca “viata”.
Corect ar fi sa avem capul pe umeri si sa stim ce facem, cu ce se mananca viata si pe unde sa umblam. La final, tot unii pe altii ajungem, unii cu altii si unii sub altii. Sa nu fim nici pres, dar nici adapost, poate doar o mana intinsa.
Sa nu stam pe loc, sa nu o luam inapoi, sa mergem inainte.
Prea multe reguli, prea multe carti…
Toate le vom trece, prin toate vom trece. Important totdeauna este finalul.