Vindecarea
Pentru tine, VIV:
“Vindecarea nu vine din exterior, ci din interior, pentru ca acolo este atat suferinta, cat si capacitatea de a o transforma. Nimeni nu stie cum sa ne vindece, insa poate crea spatiul si conditiile necesare pentru ca noi sa ne reconectam la partea sanatoasa si sa fie posibila vindecarea. Daca am intelege asta, nu am consuma resurse valoroase in a cauta in diversi experti, samani, vindecatori, traineri, guru sau sfinti ceea ce este caracteristic fiecarei fiinte inca de la nastere si anume capacitatea de a gasi propriul drum in viata, care este unic si care trece obligatoriu prin lumea interioara.
Vindecarea nu vine din puterea noastra, ci din vulnerabilitatea noastra. Cand trecem de la rolul de victima in care am fost pusi in copilarie la rolul de supravietuitor, in viata adulta, care se mandreste ca s-a calit in focul luptei si continua sa poarte razboaie, ne iluzionam ca de fapt noi suntem puternici doar pentru ca stim sa luptam. Adevarata forta vine atunci cand lasam armele si ne aratam emotiile, cand renuntam la scut si ne lasam cunoscuti, cand ne dezbracam de armura si ne afisam trupul zdrelit. Daca am intelege asta, atunci am simti conexiunea profunda cu acele parti din noi ranite si izolate si de-abia atunci ne-am simti intregi.
Vindecarea nu vine din tehnici, metode, retete, pasi, planuri si alte inventii moderne ambalate frumos, care promit ca livreaza repede, bine si sigur. Vindecarea nu inseamna internalizarea unui sablon studiat si garantat. Vindecarea vine cu necunoscut, cu teama si confuzie, cu risc, cu dolii si mai ales cu multa personalizare, in functie de contextul in care am trait, de nevoile noastre specifice, de dorintele, visele si resursele noastre. Daca am intelege asta, am initia un drum, pe cat de anevoios, pe atat de valoros si nu ne-am mai amplifica vinovatia ca nu putem pune in practica retetele colective.
Vindecarea nu vine cu o stare de bine permanenta, zen, care ne va feri de suferinta. Nu este o transformare intr-o alta fiinta, eventual superioara, care priveste cu detasare la aspectele lumesti. Transformarile radicale, chiar daca ofera promisiunea iluminarii ce ne va pazi de furie, frica si tristete pentru tot restul vietii, sunt de fapt noi modalitati de a ne tine ocupati si a nu privi la suferinta noastra. Vindecarea vine cu aprecierea conditiei umane, nu cu respingerea ei, cu acceptarea tuturor emotiilor si manifestarilor noastre, oricat de nebunesti, ciudate sau neaprobate de catre societate ar fi ele, pentru ca ele sunt universale si cu totii le experimentam in lumea interioara chiar daca nu vorbim despre ele poate niciodata. Daca am intelege asta, am transforma autoblamarea in autocompasiune, iar cu aceasta noua relatie de blandete in interiorul nostru ne-am redirectiona energia creatoare catre a face pace cu trecutul si cu noi insine.”