Adrenalina cu A mare
De cand astept sa scriu articolul asta. Ma elibereaza de multe…
Incepem cu alfabetul, in ordine cronologica. Dar nu uita ca…ELIBERARE !
Sa ne deschidem celor care ne ranesc, sa spunem ce simtim, sa topaim apoi de bucurie ca am scos mizeria afara din noi…
Ah, ce bine e…Sa dam muzica la maxim, sa apasam pe acceleratie, sa bagam viteza absoluta in emotii si ganduri, sa le scoatem afara sau sa ne folosim de ele? Cine stie cum e mai bine…as vrea sa vad cativa lesinati de fericire sau “saturati” de a-si spune ceea ce simt prin diverse metode care nu fac rau nimanui.
Lumea ne crede niste visatori. Eu as spune ca suntem “de neoprit”. Suntem nici asa si nici asa, niste ingeri fara o aripa, niste rataciti adorabili, niste amuzanti care nu fac probleme, niste zen ai naturii.
Se spune ca ne place sa privim apusul, sa simtim vantul, sa trecem valul pe val, dar atunci cand ne infuriem suntem de neoprit. Atunci cand ni se face o nedreptate, nu ne linistim pana nu intelegem de ce… Atunci cand ne complacem, moare cate putin sufletul din noi.
Nu vrem nici sa fim sus, nici sa fim jos, vrem doar sa ne “exprimam”, sa fim ceea ce suntem cu-adevarat. Asta ne multumeste, ne elibereaza si ne calmeaza spiritele.
Suntem liberi, dar dependenti de frumos, de aventura, de viata.
Ne purtam ca niste bezmetici, dar cui ii pasa? Viata e frumoasa! S-ar putea spune ca suntem “vesnic” adolescenti . Atat de fragili, dar totusi atat de puternici.
Lasa-ma imi place, am nevoie de tine, dar imi place sa stau mai mult singur, nu vreau sa ranesc, dar vreau sa cuceresc. Imi place sa risc, nu vreau confort… nu mi place sa ma complac! Ador nebunia si Adrenalina (cu A mare)!
Pe mai tarziu, avem treaba!
