Remember me
Cred ca in asta consta toata viata noastra: in a face in asa fel incat sa fim “amintiti”. Sa fim importanti, macar pentru cateva persoane, daca nu pentru lumea intreaga.
Mi se strange sufletul…
Si inima imi bate ca a unui porumbel lipsit de aparare.
Strange-ma de mana…macar atat.
Am atata nevoie de tine, straine.
Corpul meu se face mic, mic si mi se incetineste pasul.
Nu mai umblu prin credinta…
umblu prin vedere.
Si griul monoton
ma deprima.
Cerul devine prea sus,
eu doar un om imposibil de iubit.
Iubeste-ma inainte sa ma detest!
Stai cu mine, inainte sa ma urasc…
Priveste-ma inainte sa ma…uratesc.
Nu-mi place ce am devenit.
Mi-e frica de…mine.
De ceea ce sunt.
Incapabila sa ofer iubire.
Imprastii doar ura si frica.
Frica e molipsitoare.
Am emotii teribile!
Fereste-te de mine!
Inainte sa scot tot, sa arat tot, sa macin tot, sa vina furtuna si nimic sa nu mai ramana in urma mea.
Si pleaca, fugi de mine, fugi cat poti.
Sunt ca un arici cu cei mai ascutiti ghimpi, un copac uscat, secat, fara dorinta de viata.
Pleaca cat de departe poti si lasa-ma in neputinta mea, acum pana cand nu mi se duce si caldura ultimei maini.
Sufletul mi-a inghetat.
Mintea mea nu mai traieste in prezent de ani grei.
Totul devine greu pentru mine acum si mersul, si iubirea ta devine grea…
Nu mai cred nimic, nu am incredere in nimeni.
Stiu doar ca sunt tunet, sunt tot ce-ti poate face rau si te poate afecta. Emotiile mele pot distruge munti, gradini, imensitati si cele mai mari monumente posibile.
IATA-MA, TATA!
IATA-MA CE SUNT ACUM! Vreau doar sa fiu privita, nici macar inteleasa. Nu-mi trebuie intelegerea ta, inteleg tot si sunt un munte de suparare si supararea mea e mare. Tristetea doboara orice. Te rog, cat inca mai am farama de viata si caldura, fa sa nu o pierd!