Pe indelete
Dor de toate…si pofta teribila de mancare. Mancare buna, nu covrigi. Ce zici de clatite cu ciocolata cu menta presarata si banane? Sau de o moussaka din aia greceasca ca la carte? Sau de un ratatouille cu legume de toamna din gradina? Sau lasagna? In fine, lista e lunga…
Viata petrecuta pe indelete, la fel si mancarea savurata pe indelete aduc mari recompense spirituale.
Pentru tot ceea ce facem e un timp, o logica si un ritm. Daca viata ne-a grabit sau situatiile pe care le-am avut de rezolvat au fost pe repede-inainte, posibil ca acum ori sa suferim de anxietate neconstientizata, ori sa platim cu sanatatea.
Uneori parca nu te ajuta nici imaginatia ca sa absorbi fericirea sau energia. Pentru ca imaginatia nu e palpabila si nici “nu se joaca” cu mintea ta.
Avem nevoie de realitate ca sa ne placa ce traim, avem nevoie de momente, de prezent.
Proiectam tot felul de vise, de ganduri, dar ce frumos si bine este atunci cand se concretizeaza? Si sa se concretizeze atunci cand nu suntem prea obositi de la atata alergare. atunci cand ne putem bucura, nu?
Ca la ce folos este o minune atunci cand ochii nu vad? Asa si cu toate, nu?
Slow down…Slow down…
Cred ca de aia iubim si cafeaua, nu? Ca o putem bea pe indelete, la o vorba sau la un plan de viitor.
E bine cand e iubire…iubire fara agitatie, bucurie fara efort.
Cine nu vreao viata linistita? Dar cine nu vrea sa se bucure din orice? Pacat ca le pierdem pe acestea doua in goana dupa bani, dupa obiecte, dupa “comori inchipuite”
Ce e simplu este cel mai greu de accesat, din pacate.