Despre asocieri
2 mari si late vreau sa iti mai spun azi.
Incep cu cea mai importanta. Asaaaaa.
Despre asocieri. Sper ca ai centura ca asta e una buna rau! Buna rau :)). Extremele si in gust sunt tari rau: ceva sarat cu dulce, va rog 
:p
Imi place sa spun lucrurilor pe nume, sa spun adevarul. Chiar daca doare, nu? sau cum era?
In toate meditatiile noastre, de la volan, din autobuz, de pe vremea cu ploaie sau luna plina, toate, toate duc la acelasi sens.
Uite ce poza misto rau:
Gata, gata trec la subiect. Ai avut si tu vreodata senzatia aia in care vrei sa fugi? In care da sa zicem vrei sa te apuci de alergat, dar sa fugi de fapt? In care simti ca nu mai poti avea incredere in nimeni? In nimeni! Nici in mama, nici in tata, nici in nimic?
Eh, astazi vorbim despre asocieri. Si uite: daca ti s-a parut ca omul ala era iubirea vietii tale, femeia aia, fata aia, ochii ei…te-ai inselat amarnic. Pentru ca uite, mintea ta atunci cand proiecteaza, o face frumos. Vezi un cuplu, un peisaj minunat, ceva sexi si ti se pare ca nimic nu e la fel ca cel sau cea din visele tale. Si apoi, rabufnesc amintirile, cuvintele si incepi sa asociezi iubirea si increderea, siguranta, cu tot felul de nume… de oameni. Dar tu cum esti acolo la tine in suflet, de fapt?
Te iubesti? Ai incredere in tine?
Daca am putea sa nu mai asociem atata sentimente, emotii cu oameni care o duc intr-una de colo colo cu vorba, cu fapta, oameni care nu stiu nici ei pe ce lume traiesc. Daca atunci cand eram copii, un plus inseamna o asociere cu un prieten, cu cineva cu care dormi linistit. Daca asocierea de somn si liniste ne ducea sau nu cu gandul la mama sau la tata sau din contra…nelinistea cu dezechilibrul lor emotional. Erau doar pentru ca atunci descopeream lumea si ne configuram tot felul de conexiuni in creier.
Acum e altceva: se presupune ca ai trecut de 18 ani, cu toate ca si la 14 ani poti fi atat de matur emotional incat sa impresionezi o caruta de afaceristi si oameni cu case si masini.
Sa ne intoarcem la asocieri: daca am trait un sentiment frumos, a fost pentru ca sufletul, mintea si inima mea au fost predispuse la asta. Nu pentru ca un om care azi spune ceva sau maine altceva, mi l-a trezit. Apoi, daca cineva te-a ridicat, a fost pentru ca ai intins o mana de ajutor. Si e de apreciat, si una si alta. Dar sa nu confundam dragostea adevarata sau indragosteala cu oameni care nu au de-a face cu asa ceva. Suntem multi si tristi. Dar si putini si fericiti!
Totul vine din interior. Asa ca orasul respectiv nu inseamna un om, un partener, marea nu e asociata cu iubirea vietii tale din filme si nici muntele nu l-a facut o femeie indragostita sau un baietan ambitios. Iubirea este acolo unde atat cat se vorbeste, atat se si face.
Hai sa fim romantici, fara sa traim din amintiri. Prezentul e facut din clipe, dar si de constientizarea lor.
Kiss ya!