Lenea
M-am trezit o tocilara.
Am uitat de tine, de odinioara.
Mi-e lene sa mi te amintesc.
Esti eu si cand clipesc,
Dar nu mai obisnuiesc,
Sa mi te insusesc.
Tu stii ca te-am iubit.
E destul, acum iti zic.
Mai stii de poezie?
Si de cer?
De eu din tine, tu din eu?
Nu te-am uitat,
Dar am sa-ti cer
Sa ma trezesti,
Cum o faceai mereu.
Sa trec sa ma asculti
Sa te aud cum razi…
Mai stii de carti?
Mai stii de noi?
Iti amintesti un timbru,
Si parcul…lebada, noi doi…
Promit ca n-am sa plang.
Dar vreau sa te strang,
Din praful ce s-a imprastiat
In lene-am uitat
Pe perne cand adorm,
Mintea mai sterge-un om.
“Scrie, scrie”
Imi spuneai.
Aproape ca imi aminteai
De cine am uitat sa fiu,
Cand am ales un corp strain.
Acum mi te-ai indepartat,
Nu mai crezi ce simteam
Nu mai ai capul plecat.
Inima nu mai bate pentru mine,
Ai ales alte straine.
Dar ti-am promis
Nu chiar demult,
Ca o sa scriu
N-o sa te uit.
