Pictura
Ochi ingreunati
Si mult ulei pe panza…
Curge un val
de muzica confuza.
Doi ochi repeta: “desenati!”
“pe loc nu stati!”
Inima ce-atragi,
Arta placuta, pura
Sa nu se faca scrum.
Cand vine o furtuna!
Cu mana ce-as picta
Arome as chema.
Cu inima mi-as duce
Aminte. Caci poate fuge!
Nimic nu ii ajunge!
Vopseaua parca-mi spune
Acum pune-ma-n foi
Cu fila cat mai groasa,
Nu picta copacii goi,
Si-aceasta umbra a lumii deasa.
Urechile nu vor.
Doar clasici-i ador!
Caci sufletul ma lasa sa respir
Doar cand e-n plin delir.
Iar inima nu mai stie sa spuna,
Nimic..cand nu e luna plina.
Firea mea ma cheama inapoi,
La campuri aurii cu flori
Izvoare argintii.
La cerul de copii.
Aici nu mai e demult de mine
Toate-mi sunt deplin straine!
Cum picura in mine
Stropi grei de uimire,
Si inimile straine
Ma cheama-n nemurire.
Caci ei nu stiu povestea
Nu stiu ce-a mai ramas…
Cand groaznica e setea,
De-al fericirii ceas.
Ei ma vroiau pe mine,
Si eu vroiam pe ei,
Sa stam in nemurire
Ca doi frumosi cercei.
Vreau sa fie prezent,
O dulce melodie,
Un bun prieten timpul
In veci al meu sa fie!
Am obosit enorm.
Si talpile ma dor.
Doar sa pictez un ritm,
Care sa ma intoarca in timp
La fetita ce-a iubit
Si Feti Frumosi, si zane,
Si printi, si porti straine.
Care a trait mereu,
Ca si cand totul era greu.
