Magie
Am atata nevoie de …magie. De lipsa realitatii care ma impovareaza. De lipsa durerii, a tristetii, am nevoie de o lume magica. De lumea creata de o bagheta magica care face sa dispara tot raul din lume, toata nedreptatea, toata lipsa si nevoia. Am nevoie de o lume mai linistita, doar a mea, o lume de poezie nescrisa, de lacrimi de bucurie, de timp pentru toate. Am nevoie de o gradina si de timpul pe care il ai atunci cand auzi o frunza cazand pe pamant si privesti o floare care se deschide. Asa cum natura nu se grabeste, tot asa nu ar trebui nici noi.
Am nevoie de o banca si de un parc. De gandurile mele pe care nu apuc sa le aud sau le aud prea mult. Am nevoie de un alt ceas pentru ceea ce traiesc si ceea ce simt. De mai multe zile intr-o zi si de nopti facute zile. Ma sperie viitorul, dar cel mai mult ma sperie prezentul acesta deformat, unde nimic nu mai este la locul lui.
Sa fie cu magie de sarbatori si cu dorinte implinite! Sa fie cu iubire neconditionata si stele cazatoare. Sa fie cu sperante si zambete frumoase. Sa fie cu putere pentru ca totul sa se sfarseasca cu bine. Ca in toate povestile nemuritoare.
