Mediul si disciplina
N-am mai scris de mult timp. Atat de mult timp a trecut si nu imi vine sa cred ca nu am invatat nimic nou. Ba da… cred ca am invatat niste chestiuni din astea omenesti: sa nu ai incredere in oameni, oamenii sunt rai, sunt egoisti, energia unora te incarca negativ… Eh, hai ca nu e mare lucru ce-am invatat eu, deja se stie. Se stie!
Ce vroiam sa spun cu mediul este ca e bine uneori sa stai cu capul in jos. Pe bune! Astfel lumea pare ceva mai corecta, mai realista, mai frumoasa, mai nebuna. Ceea ce incerc sa spun este ca toate sunt pe dos. Numic nu mai e sigur, lumea se schimba, totul parca merge din rau in mai rau, nu mai e armonie, nu mai e bunatate, e doar putina bucurie si pentru lucrurile care nu au cu-adevarat valoare.
Ma gandeam mereu ca la tara oamenii sunt mai zdraveni la cap, o vedeam pe mamaie cu pamantul ei si cu grijile ei. Chiar daca tataie o insela, ea spune ca era fericita. 
Dupa cateva povesti de genul, mi-am amintit ca cineva mi-a spus ca la tara uneori educatia lipseste cu desavarsire. Oamenii se bat, se cearta, mai nou…divorteaza. Asta, ultima parte, chiar nu ma gandeam ca se intampla pe la tara. E ceva nou pentru mine!
In alta ordine de idei, cred ca este foarte important ca omul sa faca ceea ce simte in viata. Cred ca nu trebuie sa facem lucrurile diferit, trebuie sa facem ce simtim. Intodeauna! Doar ca e nevoie si de o consecventa in toate. Se zice ca avem un Inger Pazitor care ne apara de rele, dar si un Inger care ne “cearta” atunci cand gresim. Sa inteleg ca e buna si ordinea, o anumita socoteala in toate si o disciplina a bunatatii. Ca faci ce simti, dar stii ce faci?
