10 Lucruri pe care vreau sa le fac pana la 40 de ani
Cand suferi incontinuu si tot ce ai este un firicel de speranta, ajungi sa crezi ca e posibil sa nu se mai termine niciodata si sa accepti ca aia e. Si suferinta poate fi o acceptare, daca nu un act de curaj. Si cand dintrodata se termina, nu stii ce sa faci: sa te bucuri sau nu, sa stai cu frica ca poate revine sau ca nu mai e normal sa te bucuri, e putina confuzie, dar si euforie. Si cel mai frumos este cand revin visele, cand te trezesti dimineata cu sentimentul acela de bine, ca urmeaza o perioada frumoasa, ca a trecut greul.
1. Imi place sa cred ca ne putem trai visele intr-o viata si ca e timp pentru toate, cum si ca Universul le aranjeaza astfel incat sa fie bine la final. Asa ca bucuria vietii este de a trai, de a respira si de a simti frumusetea din ea. Visez cum este sa dormi sub cerul liber. De cand eram copil, nu am mai vazut o noapte plina de stele cu cer senin.
2. Visez sa respir cateva ore intr-un lan de lavanda! Ador lavanda si relaxarea in natura, e benefic sa te asezi pe iarba, pe pamant, sa privesti cerul, sa te conectezi cu primele impulsuri ale omului, sa traiesti cu strictul necesar.
3. Ceea ce oamenii nu pot face niciodata este sa fie liberi, sa traiasca fara constrangeri. Oricat de mult ne-am dori sa imitam zborul pasarilor, sa fim aprigi ca un animal sau sa traim fara adapost este aproape imposibil. Suntem facuti sa traim pentru a socializa si a impartasi, ne atasam de orice fiinta vie, de plante sau de Dumnezeu. Nu putem trai singuri, dar mai ales fara a iubi. Dar putem sa incercam sa ne invingem fricile: frica de cadere, frica de apa, frica de inaltime, frica de moarte. Putem trai curajos, aventurier. Omul este facut sa descopere si viata este o continua experienta.
4. Sa dansezi in ploaie, sa alergi pe plaja, sa admiri florile, sa asculti muzica, sa traiesti fiecare zi ca si cand ar fi ultima, sa dormi profund, sa uiti cine esti si ce vrei, dar sa nu uiti sa te bucuri. Acesta este darul vietii, bucuria de a fi. Suntem inconjurati de frumusete, atata timp cat ochii stiu sa vada ce e important.
5. Timpurile se schimba, vremurile sunt diferite, intamplarile sunt inevitabile. Ceea ce ramane tot timpul neschimbat sunt Cerul, Soarele, Stelele. Natura, in schimb este mereu este in transformare. Mi-ar placea sa invat sa ma bucur de fiecare anotimp. Am observat ca florile din copaci sunt cele care se ofilesc cel mai usor, asa ca merita sa ne oprim in loc si sa respiram aroma trecatoare: macesii, teii, iasomia, florile de cires, de castan, liliacul. Toate se trec usor, dar amintirea lor ramane vie.
6. Imi amintesc ca am mai zabovit uneori sa simt mirosul ploii, dar nu atat de mult incat sa ma bucur cu-adevarat. Nu-mi amintesc insa cand am stat ultima oara in ploaie, vara. Nu mai stiu cand am decis sa nu fug, ci pur si simplu sa simt cum este sa nu te deranjeze apa si hainele ude, parul ud. Poate ca nu am facut-o niciodata sau poate doar candva, demult, in copilarie.
7. Citesc carti semnate de clasici. In multe dintre ele, se vorbeste despre mijloace de transport precum calaritul, cel mult, trasura. Cred ca nu as vrea sa ma apuce 40 de ani, fara sa fi macar incercat sa vad cum este sa te deplasezi cu un cal sau un magarus. Am vazut oameni fericiti!
8. Trasee montane…peisaje…ce iti poti dori mai mult decat sa (ti se para ca) sa cuceresti natura, ca esti stapanul lumii. Sa escaladezi munti, sa te catari, sa respiri si sa ai pofta de mancare dupa.
9. Apa…atat de linistita uneori, tulbure alteori. Marea, atat de agitata si totusi atat de linistitoare. Plina de contradictii si lipsita de orice regula si lege. Omul si natura, intr-o continua uniune si respingere. Cand sa o intelegem, atunci ne si dam duhul. Nu putem inota ca pestii, zbura ca pasarile, trai ca animalele, nici macar nu putem supravietui in natura pentru mult timp. Dar uite ca ne putem bucura. Sa inoti, sa descoperi comorile marilor, sa vezi dincolo de suprafata, sa descoperi cu adevarat ce inseamnam sa traiesti ca un peste sau broasca testoasa.
10. Mi-as dori sa vad o stea cazatoare. Ca sa-mi pun o dorinta.
