De ce sa renuntam?
Chiar daca stim finalul, nu e deja prea mult sa ne grabim sa ajungem acolo?
Ti-am citit durerea, dar si entuziasmul. Ti-am citit disconfortul, dar si curajul. Te-am vazut si bine, si mai putin bine. De ce sa spui ca s-a terminat? Cand inca mai existi, cand tot tu ai sperat.
Te-am cautat in muzica, am aliniat pe note zeci de melodii, am selectat momente care sa te tina inca aici, sa iti demonstreze ca visele tale inca mai au o sansa. Si cea mai mica posibilitate, si cea mai indepartata stea, nu merita oare inca un efort, inca o ultima ridicare in picioare?
Stim cat este de greu, stim ce pierduti suntem cu totii. Stim ca pe masura ce avansam, deopotriva si ne clatinam. Dar mai stim ca dincolo de toate, dincolo de noi, momentul acela de fericire pe care l-am trait, mai pune putina caramida la un vis, la un plan, la o poveste.
Hei, hai! Hai, hei! O sa fie bine! Tin cu tine!
Sunt aici, la fel si eu. Tot pe drum. Tot ratacit. Tot dezamgit, tot trist. Dar ce sa zic? Atunci cand stii cum se termina, nu vrei macar putin sa incerci sa dai tot ce poti, sa “flip the record”?
