Partea 1.
Cred ca este o neintelegere la mijloc, despre ceea ce se crede “a fi Dumnezeu”. Asa ca am ales sa scriu mai mult de 2,3 articole despre conexiunile gresite pe care le fac oamenii intre ideea de Dumnezeu si credinta in sine.

Cine este Dumnezeu? Sa fie putinul timp ramas pentru a medita intre un drum si un task? Sa fie conceptul de care fugim? Sa fie gandul ultim cand suntem pe pragul unei prapastii?

Exista aceasta fuga pe care o persoana o are atunci cand aude de Dumnezeu. Pentru ca se asociaza cu ordinea fireasca ce nu mai exista in zilele noastre (si poate niciodata nu a existat), cu rugaciunile care nu se indeplinesc, cu Biserica ce critica si cu Icoanele de pe pereti.
Omul uita Cine este Dumnezeu. Pentru ca asocierile si diferentele pe care le face ceea ce invatam la religie si lumea in care traim sunt ireal de mari. Daca L-am descoperi pe Dumnezeu printre noi, poate nu am mai trata imaginea unui Sfant ca o poza, ci ca o poarta catre noi insine.

Pentru ca recunosc ca si mie imi scapa multe informatii. Nu cunosc, nu caut, nu inteleg decat ceea ce traiesc. Daca am crede in bine si in rau, este suficient.
Dumnezeu poate nu e un zid de netrecut, poate e mai aproape decat credem. Poate e Linia imaginara dintre mine si tine, poate este chiar prietenul de care te poti atasa si in care te poti increde. Caci ce poate fi mai simplu decat sa ni-L imaginam pe Dumnezeu ca fiind tot ce este frumos in jur, dar si tot ce este Salvator cand nimic nu e bine.

E multa presiune in Biblie, multa presiune din partea Bisericii, mult efort ca sa ajungi la Dumnezeu. De aceea cei mai multi suntem lenesi si incapabili. E greu sa crezi si sa accepti norme, teorii, reguli, perfectiune.
Doar pentru ca nimeni nu vine sa iti spuna ca Dumnezeu iubeste enorm copiii, pentru ca ei sunt inocenti, veseli si haotici cand vine vorba de ratiune. Pentru ca nimeni nu iti spune ca Dumnezeu este un prieten bun, care te asculta, care te cunoaste cel mai bine si care iti poate indeplini cererile daca si tu esti un ascultator. Pentru ca Dumnezeu, ca orice prieten, are si el dorinta de a fi ascultat.

Pentru ca primim raspuns mult prea tarziu pentru a crede si a schimba. Pentru ca asteptam prea mult un ajutor care nu mai vine. Pentru ca nu e cum ne-am imaginat ca ar putea fi Dumnezeu.
Daca lumea ar avea un limbaj mai bland despre credinta, daca ni s-ar spune neincetat ca totul va fi bine, ca binele va invinge, ca nu trebuie sa incetam sa credem. Daca Cineva ne-ar incuraja si ne-ar intinde mana de ajutor la nevoie, multe zambete ar aparea, iar spatiul pe care il locuim ar fi lipsit de distante imaginare si de intrebari fara raspuns.