Adrenalina cu A mare
De cand astept sa scriu articolul asta. Ma elibereaza de multe…
Incepem cu alfabetul, in ordine cronologica. Dar nu uita ca…ELIBERARE !
Sa ne deschidem celor care ne ranesc, sa spunem ce simtim, sa topaim apoi de bucurie ca am scos mizeria afara din noi…
Ah, ce bine e…Sa dam muzica la maxim, sa apasam pe acceleratie, sa bagam viteza absoluta in emotii si ganduri, sa le scoatem afara sau sa ne folosim de ele? Cine stie cum e mai bine…as vrea sa vad cativa lesinati de fericire sau “saturati” de a-si spune ceea ce simt prin diverse metode care nu fac rau nimanui.
Lumea ne crede niste visatori. Eu as spune ca suntem “de neoprit”. Suntem nici asa si nici asa, niste ingeri fara o aripa, niste rataciti adorabili, niste amuzanti care nu fac probleme, niste zen ai naturii.
Se spune ca ne place sa privim apusul, sa simtim vantul, sa trecem valul pe val, dar atunci cand ne infuriem suntem de neoprit. Atunci cand ni se face o nedreptate, nu ne linistim pana nu intelegem de ce… Atunci cand ne complacem, moare cate putin sufletul din noi.
Nu vrem nici sa fim sus, nici sa fim jos, vrem doar sa ne “exprimam”, sa fim ceea ce suntem cu-adevarat. Asta ne multumeste, ne elibereaza si ne calmeaza spiritele.
Suntem liberi, dar dependenti de frumos, de aventura, de viata.
Ne purtam ca niste bezmetici, dar cui ii pasa? Viata e frumoasa! S-ar putea spune ca suntem “vesnic” adolescenti . Atat de fragili, dar totusi atat de puternici.
Lasa-ma imi place, am nevoie de tine, dar imi place sa stau mai mult singur, nu vreau sa ranesc, dar vreau sa cuceresc. Imi place sa risc, nu vreau confort… nu mi place sa ma complac! Ador nebunia si Adrenalina (cu A mare)!
Pe mai tarziu, avem treaba!
Tabula rasa
Iata…astia suntem.
Nici mai mult, nici mai putin.
3 melodii pe luna, 4 ambitii desarte, 10 lucruri vazute ca obiective realizabile sau nu… si cam atat.
No. ia de scrie aici, cum e viata ta, ce vrei, cine esti, tra la la la. Si punct.
Unii spun ca as scrie cam dur. Ti se pare ca faci doar vrei? Ca e totul la plesneala? Mie nu prea.
Ne ajuta sa vedem lucrurile clar. Limpede. Ne ajuta sa fim bine, ca sa “avem ce scrie” sau “sa scriem frumos”….Aia e!
Sometimes, totul merge struna, dar parca sunt perioade scurte. Damn!
Am citit ca serotonina se declanseaza in cantitati mari atunci cand faci fapte bune. Ce zici de asta? Oare ne iese?
Sa mutam viata pe pauza pana cand facem pe cineva sa zambeasca, pana cand ajutam, pana cand putem face ceva pentru celalalt?
Aia e.
As mai trece pe lista niste variante “colorate” a vietii, nitica miscare in natura sau cat mai multe nuante. Nu cred ca putem sa ne clatim ochii doar cu gri, negru si alb, oricat ne place sa fim duri.
Nu stiu daca iese cu sens, n-am idee. Trebuie sa scriem ceva pe foaia aia. Eu asa consider!
Apoi daca foile anterioare iti plac, e de bine tare. Vezi ce pui prin viata, cum o “organizezi.
Merge de toate, picanterii, filme, glume, dar si viata adevarata.
Nu lasa foile goale, e pacat de “speranta”. Si ea poate fi ca un curcubeu dupa ploaie.
Vezi ce bine e la sfarsit?
Spor la treaba!
Love
Ah capitoul cel mai fierbinte, cel mai sigur ca atinge…
Despre iubire. Cu I mare.
Il voi incepe acum si-l voi termina la Paste…cel din zicala aia.
Sunt sigura ca nu te va plictisi. Banii si iubirea, mereu subiecte care anima si ne trezesc, ne pun in miscare, ne …stii tu ce. Zapaceste. Fac ochii sa straluceasca. Diamante sau iubire, atentie sau cheltuiala cu folos, tot aia e. Am cheltuit, m-am aranjat, am ce-mi trebuie, atrag priviri si colaborari, relatii benefice care ma fac sa infloresc.
Totul aici se misca si se invarte. Iubire cu I mare si bani. Caci ce e iubirea fara bani si banii fara iubire…
Permanenta
Cam asa suna disperarea, nu? Parca ca nu se mai termina…ca mine cu articolele, nu?
Cam cat mai are sa scrie? Cat traieste.
Cam asta e cu permanenta…nefericire sau …fericire.
E dupa varsta Domnule, iti zic io. Daca ai 15, e misto, sentimente fulger, emotii cu carul…viata inainte sau prea multe inainte.Permanenta schimbare. Cand ai 20, esti stapanul lumii, nu se mai termina cu distractia, dar nici cu aspiratiile. Ne observam capacitatea permanenta, indestructibila de situatii si trairi…cand ai 30 apare permanenta in probleme si calculul in situatii care nu sunt de calculat.
Cand ai 40, nu-mi convine dar imi convine. Apare permanenta cotidiana sau nu, presiunea societatii care ne alunga din calea viselor de la 20…si tot asa. On and on…and on…and on.
Mereu, dar mereu avem senzatii si situatii care parca nu se mai termina. Permenenta da…
Dar nu e chiar asa, nu?
Timpul o dovedeste, este mereu altceva, mereu.
Psihic
Desigur ca ma lupt cu psihicul ca si tine, ca sunt printre o mie de informatii care nu imi fac bine si incerc sa ma strecor pe o usa ca sa pot sa respir sau sa ma simt mai bine. Sa trag o gura de aer adanca pentru ca mai apoi sa ma intorc inapoi. In cursa, in cursa vietii.
Nu ma baga in seama daca spun aiureli… Dar daca te regasesti macar putin, hai sa vedem de ce tragem. Ca-n mod normal, lucrurile vin de la sine, fara sa pui rezistenta, fara intrebari fara raspuns…
Pauze mici si mari… lipsa sau gol in gandire… sau plimbarea aceea cu sens. Sau zilele cu folos.
Ca pan’ la urma dupa toate, cea mai buna pozitie a corpului este pe orizontala. Pe orizontala, ne odihnim, citim, inchidem ochii, visam, ne potolim naibii o data din avalansa asta de ganduri si actiuni care nu fac decat valuri, valuri…poate o sa si stam. Cine stie, ori ne impinge ceva pana lesinam, ori ne punem frumusel singuri fara sa ne imbranceasca “viata”.
Corect ar fi sa avem capul pe umeri si sa stim ce facem, cu ce se mananca viata si pe unde sa umblam. La final, tot unii pe altii ajungem, unii cu altii si unii sub altii. Sa nu fim nici pres, dar nici adapost, poate doar o mana intinsa.
Sa nu stam pe loc, sa nu o luam inapoi, sa mergem inainte.
Prea multe reguli, prea multe carti…
Toate le vom trece, prin toate vom trece. Important totdeauna este finalul.
Munca si iar munca
Oboseala cronica sau poate doar ni se pare… numa’numa’ …stii faza aia, nu?
Ce capiati si oamenii astia? Care mai care incotro, in toate directiile, fiecare cu gandurile lor, cu emotiile lor, preocuparile lor.
Am considerat sa iti spun ca munca e necesara. Munca e buna. E ce trebuie.
Contract
Unde am putea sa semnam? Ca orice ar fi in viata, orice ni se intampla, ramanem “intacti”, “neatinsi”, “nedistrusi”?
Ca stii cum e in interior? Poti tu sa mergi oriunde, sa faci orice, daca frumusetea nu e la tine in suflet, nu o sa vezi niciunde.
Hai depresivule, hai sa facem un contract!
Pune un zambet, imbraca o haina si hai la plimbare! Nu ai nevoie de oameni care sa traga de tine, nici de prieteni si nici de povesti la psiholog. Sunt toate scrise, stiute si retraite.
Nimic nou sub soare, nu-i asa?
Bateria, rezerva, seva, viata
Trebuie sa ne tragem si noi energia de undeva, nu?
Doar nu putem sa ne drogam la nesfarsit?! :)))HAHAHAHAHA!!!ahahaha! Ma rog sa bei, sa te uiti la filme, la Netflix sau sa te joci pe calculator sau telefon sau sa bagi la Pacanele… sau ce vrei tu sa mai faci sa iti pierzi vremea fara sa rezolvi anume ceva si ceva anume sa te faca cu-adevarat fericit.
Hai sa iti arat calea! Glumesc iar mah, ce cale, ce stiu eu? Cred ca pana la urma acesta este cam scopul, nu? Sa iti stabilesti niste obiective, dar ceva mai sublime, mai valoroase, mai cu sens, stii ce zic? Si sa le proiectezi mental, apoi sa faci ceva pentru a le atinge, nu?
Eu mor cu partea asta: “am bani, dar n-am timp”, “am bani, dar nu am ce face cu ei”, “n-am bani, ce pot face sa ii obtin cat mai usor”, “n-am bani, dar imi place sa stau asa, sa lenevesc, nici nu-mi trebuie ca nu pot mai mult”, ” n-am bani, dar as calatori”, n-am bani, dar n-am nici scop”.
Fa, omule, ceva, cu viata ta, ca ma duc eu cu capul cat trag de tine de la o vreme incoace. 
Problema e ca imi place sa o frec…Dar tuturor ne place, man. N-a murit nimeni de la lene. Dar stii cum e? N-a murit nimeni nici de la prea multa munca. Acum ca nu mai aratam asa bine de la “munci si altele”, nah, toate au un pret. Si bani, si botic, si parfum, si piele, si homar, si de toate… e plictisitor.
Eu ziceam asa…de ce iti da energie. Zambet si viata, puterea de a merge mai departe. De a obtine un pic mai multa satisfactie personala si …energie buna. Chef, distractie benefica. Reincarcare de baterii. Si nu ma refer la hrana si somn. Dar si ce bun e somnul cand dormi satisfacut, implinit, linistit? Eh?
Eu zic sa te gandesti la ce iti da energie, ce te ajuta sa zambesti usor, sa faci o lista, un plan, sa rupi.
Si apoi vedem ce facem si cu energia asta?
Oamenii sunt rai
Traim asa niste vremuri, nu?
Oamenii sunt rai…adevarul este ca cel mai greu sentiment de dus este smerenia. Adevarul e ca iti este cel mai greu sa intelegi ca gresesti…apoi probabil si mai greu este sa intelegi ce poti face ca sa nu mai gresesti. Sau poate sa intelegi ca vei gresi mereu si sa lasi capul plecat.
Societatea ne invata sa nu lasam capul plecat…dar nu e chiar asa. Cand ne vedem asa cum suntem, vulnerabili… abia atunci ne dam seama cine ne poate ajuta. Si stii cum e?
Era o data un cersetor caruia nimeni niciodata nu ii dadea nimic. Si cersea, cersea neincedat, se ruga, implora. Au trecut atatia ani…pana ce s-a imbogatit. Pur si simplu,…a venit o sansa peste el ca-n Contele de Monte Cristo si s-a imbogatit. Apoi ce credeti ca a facut? S-a razbunat sau a dat si el altora care erau in situatia lui?
Acesta este raspunsul despre iertare…dar si despre iubire. Sau poate despre a intelege conditia umana, nu?
Ca daca primea un singur leu in toata existenta lui de la un singur om…unul singur care se apleca sa ii dea un leu, vesnic i-ar fi ramas recunoscator.
Gata?
E gata sau mai poti …putin. Viata asta si-asa e scurta, de ce sa nu fie si “plina de posibilitati”?
Hai sa iti povestesc cum l-am cunoscut eu pe …glumesc, mah, ce-ai?
N-as face multe, uite, in schimb, te-as invata cate ceva despre carpe diem… ca daca esti obsedat de luat, nu ai cum sa doar iei…ma intelegi? Nu trage banul la tine daca doar la asta ti-e capul…
Facem un deal eh?
Eu te invat prosperitatea, tu ma inveti acceptarea raului?
Eu te invat usurinta in toate, tu ma inveti sa indur necazurile neasteptate?
Eu te invat iubirea, tu invata-ma sa accept pierderea.
Eu iti arat calea, tu arata-mi depasirea momentului.
Eu te ajut sa te vindeci, tu ajuta-ma sa merg mai departe…
Te-nvat cum sa le ai pe toate,
tu invata-ma sa nu ma pierd.
Te invat sa obtii tot ceea ce vrei, tu invata-ma sa inteleg ce e cu lumea cand nu e ce trebuie…