Inspiratie
Nu vorbesc doar despre emotii, pentru ca doar asta ar conta. Dar OMG cat sunt de importante, vitale.
Nu e vina nimanui ca ne-am nascut azi, asa, in acest spatiu, cu acesti oameni, in aceste circumstante.
Poezie, poezie, deconectare, arta, prieteni si ne lingem pe degete in restaurante scumpe alaturi de pahare pline cu alcool. This is life! Vorbe, cuvinte, scos tot afara, la minut. Nimic de ascuns!
N-ai vazut ce misto e acuma? Totul liber, totul dezbracat, totul pe fata si multe de spus. Ne trezim vorbind atat de sincer, ca ne intrebam ce se intampla cu sinceritatea asta, e totul Upgrade, In Style.
Please, mai spune cate ceva, ca usa e altundeva.
Te rog, serveste-mi altceva, ca sa nu adorm aicea!
Oameni care fug de ganduri si oameni care si le aduna.
Ce sa stie lumea asta altceva? E totul praf si amintiri…in continuare ne place sa traim asa cum dorim, fara restrictii sau consecinte.
Conteaza si ce folosim pe post de modele si inspiratie, nu? Nu cred ca-i mai place nimanui sa fie unic si poate ca nu ne-a placut niciodata. Te-ai gandit vreodata cat de xeroxati putem fi, avand acces la aceeasi informatie cu totii?
Pledam in aceleasi “victime” suntem aceleasi tipare de oameni, ne impartim doar pe categorii: cei cu bani si cei fara, cei simpli, cei complexi, cei minunati, cei mai putin interesanti.
Tu din ce categorie faci parte? Carui grup “te supui” ?
Vegetarian, nefumator,
de Cola consumator?
Job or not? Sport or what?
Sala sau cartofi?
Tenesi sau pantofi?
Mancare de pisici sau caini de talie mica?
Fast food sau seara fripturica?
Ateu, la psiholog sau doar retras?
Ma mai gandesc cine-a ramas.
Are capacitatea sa iti livreze totul despre viata unui om: insurat, ne, cu copii sau fara, divortat, pe alcool sau fara, pe distractie sau nu, ingamfat sau pretentios, frumos sau urat cu spume. Suportabil sau nu.
Online-ul si offline-ul fac un duo perfect care putine poate ascunde. Cate cunoastem despre unii, cu-atat mai putin despre altii. Afectat de o pierdere? Prea dedicat jobului? Surprins in societate? Iubitor de intriga sau doritor de atentie? Pe toate le avem: la magazinul virtual care ne vinde din in ce mai multe din spatiul personal.
Pur si simplu, nu ne putem abtine. Si cand ne abtinem, “livreaza” prietenii pentru noi.
Enjoy!
Potrivire
Visasem ca plecam undeva dupa ce am obtinut cel mai bun match, dupa ce am considerat ca mi-a iesit totul asa cum vroiam si mai mult, chiar de admirat si pentru ceilalti.
Am visat continutul cum se muleaza perfect pe forma dorita, cum se completeaza si integreaza perfect in viata mea, dupa atatea semne de intrebare si de ganduri repetitive.
Am plecat cu implinirea oricarui om care de mult astepta o minune care intarzia sa vina. Pentru ca am avut proasta obisnuinta sa ma acomodez cu raul, sa ma pierd in propria frica si propria durere ca intr-un abis nesfarsit.
As putea sa iti scriu piesa de teatru perfect regizata, as putea sa iti completez dragostea cu sens, as putea sa te inspir cu motivatia de a face totul pentru visul tau, in timp ce iti garantez ca se apropie din ce in mai mult implinirea lui.
Dar aproape ca mi-e imposibil sa fac si pentru mine ceva.
Dragostea
ce tumult, ce val.
Ce falfait banal.
Ma-ntreaba ce mai fac…
Mereu sa-i fac pe plac.
Un labirint de-oglinzi,
Si patosul nu-l stingi.
se-ntoarce cateodata.
Mai calda…derutata
de parca ar vrea deodata,
sa ma dau toata, toata.
Aici nu e cu socoteala,
Nunu e cu bun venit,
a ars…si a pierit.
Nu strica zenu’
Stiu ca o sa ma omori pentru diactritice si pentru textele lungi…dar puteam fi si mai rau de atat.Zi merci si imprumuta si tu din vibe cat o mai tine…ca toate sunt pe trecere si in trecere.
Deplorabil…
abosolut deplorabil cu asteptarile astea: ” ma asteptam sa se poarte asa si pe dincolo si face fix viceversa”: si apoi: “Dezgust”.
Da, mah stiu cum este”te saturi de mine si tot la mine te intorci”. Nu tine asa, nu merge asa. Am vazut altele si mai nasoale.
Da-mi si mie niste “rupturi de viata” care sa ma ajute sa urc putin pe culmile viselor mele si te onorez. Ofera-mi “o bucatica de dans” din dansul principal si te urmez orice ai face. Poate ca nu sunt doar asteptari…sunt parti din noi… sunt cine suntem.
Nu de aceea ai acel tatuaj, acea atitudine, acea directie? Ca sa fii observat, sa fii “vazut” de cineva, inteles de cine trebuie?
Cu putina subtilitate, putem contribui impreuna la asa zisa viata adevarata, cu sare si piper si tot ce mai vrei tu sa fie in ea. Cunosc multi cu principii si frici. Care nu o duc pana la capat de frica de ceva sau de altceva…
Oricum ai duce-o, tot ai asteptari, nu traiesti in munti, ti-am mai spus. Si iaca-ta ca:
fiecare fiinta are nevoie de dragoste si de sustinere.
Am citit eu undeva ca (nu doar )doar creierul functioneaza pe metoda supravieturii. Da, da stiu ca iti pierzi rabdarea. Ramai in bula ta, atunci.
Pana se sparge si te trezesti printre toti ceilalti, comparandu-te si cu asteptari.
Ori ne acceptam latura umana pe cat se poate indrepta, ori ba.
So…
Feeling my way through the darkness
Guided by a beating heart
I can’t tell where the journey will end
But I know where to start…
So wake me up when it’s all over
When I’m wiser and I’m older
All this time I was finding myself, and I
Didn’t know I was lost…
I tried carrying the weight of the world
But I only have two hands
Hope I get the chance to travel the world
But I don’t have any plans
Wish that I could stay forever this young
Not afraid to close my eyes
Life’s a game made for everyone
And love is a prize.
Numaratoare
Se termina baniii…se termina si planurile, si iesirile si tot. Unde sunt prietenii de altadata?
Nu mai sunt…nici nu erau. Incapacitate de plata, incapacitate de viata.
Esec in a trai, pauza imposibil de livrat.
Timp, secunde, pasi, zile si ore.
Cate sa mai bifam?
Pe ceas se duce viata cristalizata in momente de falsa bucurie. Asocieri si perceptii de toate felurile, baga mintea in ceata amagirii, in artificii artificiale.
Ce-o sa ne facem cand ne mai ramane putin?
Asta e intrebarea.
Adevarul
Nu prea iti place mereu de tine. Si oricum e cam multa bataie de cap sa fii atat de “doritor” de adevar.
Posibil sa te pierzi pe drum…asa cum o facem cu totii. Afli ca se poate trai si asa… si chiar mult timp. Afli ca iti convine, ca oricum asa e la toata lumea. Dar e atat de…chinuitor sa lasi zilele sa treaca fara rost… sa te ineci in niste chimicale ieftine sau ganduri comode. Atat de ucigator!
Nu ne pasa sau ne pasa prea mult. Nu suntem nici plastic, nici creier contrafacut. Dar consumam tigari pe neintrerupte sau vin mai mult de 3 pahare pe zi. Nu e rau, dar nici bine. Dar ne place sa ne spulberam pe amandoi, tu pe mine, eu pe tine, de dragul artei si al vietii ca este asa cum este. E nevoie de mai mult efort sa fii prezent, sa accepti altceva decat ceea ce poti duce. Stii cum e?
DA-I NEBUNULUI CE ITI CERE, ca sa nu te deranjeze intruna.
Asa si cu ambitiile. E interesant pe de-o parte sa ai un tel, sa cauti adevarul tau, fara a uita sa si traiesti. Oricum ne judecam unii pe altii fara masura. Uneori nici respiratia nu ne-o suportam unul celuilalt.
A mai trecut un an, mai pune o dorinta.
Nu mai avem rabdare nici macar sa respiram. Nici asta nu o mai facem cum trebuie si apare hipertensiunea. Nu ne ascultam nevoile, vocatia, sinele. Si murim. E valabil si pentru tine ce spun eu aici.
Sigur, mai sunt unii care traiesc asa ce trebuie. Dar nu stau pe Social Media si sunt cam izolati de fel. Nici asa, ca doar nu ne-am nascut intelepti. Devenim. Si nici singuri nu se poate.
Vezi tu intr-o zi o sa iti dai seama ca nici euforia nu e departe de minciuna.
Incearca sa treci cu vederea. Dar sa iti pese de tine. Si de celalalt. Si de ceea ce ti-e dat sa vezi. Sa ai un tel, sa nu uiti sa traiesti! Iata scopul!
Tine de vise, nu vorbi despre ele pana ce nu se implinesc. Nu trancani fara sens. Stai deoparte. Fii observator. Opreste-te din ritmul nebun. Sa apuci si ziua de maine.
Eu sunt pro sa faci ce simti! Nu are cum inima sa nu aibe si ea dreptatea ei. Bucuria vine din inima! In minte, doar idei.
Pup for now!
Totul e greu
Pana te intorci la tine sau pana te enervezi.
Vrei sa iti vezi emotiile? Vrei sa iti descoperi propria teroare atunci cand nu poti controla nimic?
Nu, multumesc, mai bine beau o limonada sau un capuccino. La asta ma pricep cel mai bine, la munca si la dorit vacante.
Imi imaginez o caracatita in ocean care isi intinde tentaculele doar dupa ce simte ea ca ii apartine. Nu e mult, dar nici putin. E doar ce are nevoie… Cam asa e si cu greul, nu prinde nici cat are balta peste, nici cat poate duce undita…prinde ce iti foloseste.
Bine (ti)ai revenit…
Te iubesc, manca-te-ar mama de destept! Stiam eu ca iti revii pana la urma, nu te poti sufoca la nesfarsit in treaba asta, nu o sa te lase vointa sa te duci in jos si nici regeretele. Si nici faptul ca nu ai facut chiar tot ce se putea.
Vise trase de ate
Retraim…remasuram. Intelepciunea o pierdem pe maruntisuri. Consum de orice fel…Daca iti spun ca pentru toti banii din lume nu as face nimic? Poate nu crezi. Iubirea e tot ce ramane…Dar iubirea e complicata, lasa sechele. Si nici macar nu exista cea adevarata, cu suflete pereche, cu acel frumos “imi pasa”, cu o completare perfecta.
De asta devenim piese de puzzle care ne modificam in functie de ce lipseste. Niciodata nu pastram aceeasi forma si niciodata nu exista o cheie pentru o singura usa.
Cel putin nu in cazul uman. Intr-un ideal, poate da.
Revenind la bani si la rostul lor. O mare devalorizare. Asta traim.
Visez sa stau cu fata la geam pana cand ploaia se opreste, visez sa impietresc emotii, sa le pastrez pe vesnicie. Visez sa asamblez tot ce inseamna frumusetea la om, cum admira un om ceva, cum scrie un om frumos, cum compune omul muzica, cum simte omul cand simte frumos. Visez sa rup din oameni diverse: sentimente pierdute, traite intens, fericiri eronate dar indestructibile, stari de apogeu, sensibilitate exagerata, cutremur de minte, trup si suflet…nimic din ce simte omul nu poate fi simtit de altcineva sau altceva.
Suntem capodopere de emotii frumoase si de arta nevorbita. Opere de arta ale unei baghete magice, bine definite si gandite. Suntem manuscrise de erori binefacatoare, de rani adanci care ne invata despre fericire. Daca nu am trai, nu am simti. Daca nu am fi, nu am simti.
Daca am fi doar creatie pura, ne-am da seama de minunatele daruri pe care le posedam, de ceea ce putem face frumos si bine, de cat putem darui si ce conteaza cu-adevarat.
