Sa numaram
Hai aici daca-ti place matematica. Sa “ne” numaram impreuna binecuvantarile si minusurile.
Nu sunt destule, dar parca nici putine. Satisfactiile si placerile! Pierderile si traumele… durerea…
Neputinta cat cantareste?
Dar tristetea?
2 kg de fericire va rog! Mai vin si maine sa cumpar.
Viata e dura. Cu cat stam mai mult in capul nostru, cu-atat ne lipsesc mai multe. Cu cat iesim de-acolo, cu-atat avem mai multe. E chestiune de imaginatie.
Sa incepem numaratoarea (de binecuvantari):
– 1. m-am nascut cu picioare si pot merge. Cine se mai bucura de mers cand avem masini si trotinete electrice? Dar mai tii minte de cate ori ai cazut pana ai inceput sa mergi? Greu, dar apoi atat de usor, de natural. Cel mai fericit om este copilul care alearga. Iti spun eu!
– 2. am deschis ochii si o noua zi apare in fata mea. Pe lista unei zile nu sunt taskuri, sunt arome, sunt momente, sunt intrebari si foarte multe raspunsuri. Vad, deci exist!
– 3. oamenii din viata, nu sunt multi, dar nici putini. Unii ne fac sa zambesc, de mare pret sunt cei ce pun balsam pe suflet. Fac rotitele sa mearga, stii? Ei sunt binecuvantari.
– 4. reusite de orice fel, orice satisfactie de o zi, orice realizare, ca ridici capul in loc sa-l pleci, ca o problema se rezolva, ca ai bani sa traiesti, ca esti viu si faci Pamantul sa se invarta alaturi de ceilalti.
– 5. cred ca mai poti pune si tu, nu?
– 6. tineretea e o mare bijuterie, e cea mai frumoasa si cea mai stralucitoare.
– 7. batranetea e un mare dar, este intelepciune, tacere si sfat bun, liniste si pace.
– 8. fiecare etapa a vietii este o bucurie in sine, fiecare moment are incarcatura lui si misterul lui. Trebuie doar sa numaram secundele in ras si bine.
– 9. fiinta, darul de a fi viu este cel mai de pret cadou pentru noi si orice semn vezi pe pielea ta si pe chipul tau sunt semne ale vietii din tine.
– 10. durerea e la schimb pe fericire, tristetea este pentru nevointa. Cu cat mai adanci, mai profunde, cu-atat mai curata si mai sanatoasa devine viata dupa.
Mai numaram?
Zi frumoasa, chico!
Ce ne lipseste
Stii sentimentul ala, ai tot ce iti doresti, dar parca iti lipseste ceva?
Eh aia vreau sa zic.
Lesin de…fericire
Eu am o vorba.
Poti fi bolnav de cancer, in faza terminala. Poti fi cel mai “ranit” om de pe planeta, poti avea cele mai mari dureri trupesti. Daca sufletul tau e plin de fericire, nimic nu mai conteaza. Important atunci cand ni se face si ne este rau, sa nu ne panicam. Ci sa ramanem impacati si linistiti…fara regrete.
Daca azi esti bine si maine rau, daca ai cruce de dus si un necaz mare, rabdarea este sfanta. Nimeni nu stie cand va fi ultima zi, cum va fi si ce va fi.
Ramane doar sa facem imposibilul, posibil si sa ne bucuram, cum si cand putem. Cum in copilarie nu aveam griji prea mari, nici acum nu ar trebui.
Nu trebuie sa ne pierdem mintile prin vietile altora. Mi-a placut una buna: singurul om cu care trebuie sa te compari este cel pe care il vezi in oglinda.
Azi e rau, maine mai bine, azi putem, maine nu. Asta e viata!
Merita sa te bucuri pentru ce iti ofera si sa cauti neincetat motive de bucurie.
Cred ca intotdeauna mai sunt multe de vazut si de descoperit. Sa nu ne pierdem entuziasmul, zic!
Suparat sunt Doamne, suparat
Aia e… multi suntem suparati. Dar niciodata nu am vazut Raul mai bine ca acum. Simt lovituri, chiar daca nu le vad. Simt palmpe, chiar daca nu sunt, simt critica chiar si unde nu e…
E prea mult rau in lume. Dar ce bine e cand te detasezi oleaca si reflectezi. Cum putem fi mai buni cu noi insine? Sa nu aruncam cu flacari si sageti in jur, sa pur si simplu… iertam.
M-am saturat de necunoscut. Vreau o moarte predictibila, dar pe ultima suta de metri. Ce inseamna asta? Sa nu mi vad ranile sufletului pe corp, sa nu mi vad greselile sufocandu-ma si maltratandu-ma.
ATUNCI CAND ESTI UN INGREG BINE DEFINIT, si mai ales, ATUNCI CAND ESTI ATAT DE BUN INCAT RAUL NU TE MAI AFECTEAZA, CI TE AJUTA…abia atunci poti avea ce de spus si poti avea urechi sa te asculte.
Cine stie ce e in sufletul omului? Stiu eu! STIU EU! EU CHIAR STIU!
E Dumnezeu. Si nu te intoarce cu spatele de parca nu iti pasa de EL. Stiu ca esti doar suparat, dar nimeni nu scapa fara de suferinta. Si in toata nebunia asta, nimeni nu scapa atat de nefericit incat sa-si ia zilele.
800,000 de sinucederi pe an. O simpla cifra.
SPERANTA.
RABDARE
Si acum cea mai mare dintre toate:
DRAGOSTEA
Sa arunce primul piatra
Atat am de zis:
Plangea o femeie, vazandu-l pe Iisus lovit purtandu-si crucea…
El i-a spus:
” Nu ma plange pe mine, femeie. Plange ce va veni. Daca ei rastignesc pe Fiul lui Dumnezeu, ce vor face cu cei care raman…”
Multe sunt aici… multe care doar se simt.
Daca noi nu credem in bine si miracole, daca ucidem sursa Binelui si a Luminii, ce se va intampla cu Lumea care ramane fara ea?
Invidia
Nu inteleg invidia… daca ii spui altuia ca ai bani si el n-are se uita cam asa. “Asta are bani, hmmm, eu nu am…” “Nu stie ce inseamna sa n-ai…”…cine stie…ce nu stie…celalalt cum e…cine stie…
Florile ne plac atunci cand sunt perfecte…ne plac, nu? Le mai gasim defecte pe ici pe colo, dar ne plac, nu?
Mi-a placut ce spunea cineva despre o fata frumoasa care trece pe langa tine. In loc de…poti spune asa: “Ce creatie a lui Dumnezeu, ce frumusete”.
De ce ne place sa distrugem, chiar si cu gandul? Ai vazut tu durerile omului, i-ai vazut si interiorul, atunci cand vezi exteriorul?
E greu sa te bucuri pentru altul…e greu…dar nu imposibil. Ala are si eu n-am…ala face si eu nu fac.
De ce? Atata nedreptate? Dar cine stie cat munceste acel om sa fie asa, sa aibe aprecierea ta? Dar cine stie cata neincredere are altcineva pe care tu il admiri pe la spate in propria lui frumusete? Suntem creatii si suntem cumul de emotii, emotii care ne sfarsesc si emotii care ne nasc. Suntem tot ce simtim, ce mancam, ce credem, ce ne nastem.
Gata cu invidia, fratilor! Va rog eu!
Clasic sau cliche
Hello sun,
Ce mai faci? Tu bine, eu?
Iar am chef de “glumitze”. 
Te pupa sora ta de suferinta! M-ati innebunit cu vacantele astea si pozele. Cred ca m-am tampit eu la cap, dar nu vad pozele asa cum ar trebui: adica niste oameni intr-o vacanta nu imi inspira fericire. Si nicio femeie imbracata bine alaturi de cafeaua aia “to go”. Pentru ca: iti spun eu, cafeaua se bea la ceshcutza, cu farfuriutza, de cand lumea.
Ne grabim de-a binelea. Alergam la propriu.
“Vino, Doamne cu batranetea ta sa ne mai lase toate in pace, sa putem calca domol pe iarba si sa respiram aer curat.”
Cand ai mirosit ultima oara o floare? Ba nuu, cand te-ai bucurat de aroma ei? Aia e…Vezi? Nu ne mai bucuram…
Nu mai stim ce inseamna :durabilitate, daramite:
Ne-am pierdut printre altii pe care ii credem mai destepti ca noi. Modelele strica, intr-adevar. Prea multe informatii, nimic nu se alege de mintea noastra, la final.
Ne-o ia respiratia sacadata inainte sa ne-nceapa ziua: stres la cote maxime, am de facut aia si cealalta, trebuie sa fac aia si ailalta, ma dor toate alea si doare. Doare ca nu e timp, cand de fapt:
Nu ne mai ajuta nimic, asta e de fapt realitatea zilelor si noptilor. Vrem sa le facem pe toate si nu facem nimic pana la urma.
Poate unii vor sa fie apreciati, admirati. Si se vede dupa cum isi dau silinta. Poate altii vor doar ce au si altii. Nemultumiti stim ca suntem de muuuult timp. S-a pus praful pe “nemultumirea” noastra.
Ca daca n-ai timp sa vezi o floare cum isi desface petalele, nu ai timp de nimic. Cum zice-n Micul Print: “limpede vezi doar cu inima”.
Pune un strop de iubire in viata ta, depune si efort. Nimeni nu zice ca ceea ce vezi cu ochii, este ceea ce trebuie sa se intample.
Sa cautam “adancurile”, nu suprafata!
Cred ca “inca” se poate!
Zi buna!
Pentru ca ti-era dor
De…
mine.
Eh, desigur ca am si uitat ce vroiam sa iti (mai ) spun. Ah ce bine e sa traiesti? Nu? :)) Iar se simte bine aerul dimineata, parca. Sau nu prea?
Sa stii ca nici eu nu traiesc intr-o lume “fantasmica”. Si mie imi este foame, si eu vreau bani si o Tesla, si mie imi place frumos si confortabil.
Hai la o cafea!
Dar nu am chef de vorbe, vreau distractie! Ce misto e toamna, nu?
De data asta voi face lucrurile diferit. Pentru vindecare. Ce zici? Facem?
Facem!