Ma-ntreb ce s-ar intampla daca am sta cu emotiile noastre…ce s-ar intampla cu noi. Poate uneori nu am mai manca cu zilele, poate alteori am tipa si am fi suparati poate fara rost, mai mult timp, pana ce multi ar fugi de prezenta noastra… poate am etala numai fericire pana cand s-ar impotrivi altii si ne-ar lovi acolo unde ne doare mai tare. Ca nimanui nu-i place fericirea altuia, daca nu ar avea si el macar un mic beneficiu de pe urma asta…
De fapt, ne este frica de ceea ce simtim cu-adevarat. De fapt, este “ger” (am vrut sa scriu greu, dar imi place ger, se potriveste mai bine) sa impartasim…sa stam locului. De fapt si emotiile negative au rostul lor.
Sa ne purtam cu manusi…tare greu. Fata de noi insine, de ce suntem cu-adevarat… fata de tot ceea ce simtim si cum “imbracam” aceste emotii.
Le-am cautat pe net. Emotiile. Sunt o multime…ele si extensiile lor.
Bucuria
Iubirea
Frica
Tristetea
Furia
Rusinea
Dezgustul
Placerea
Entuziasmul
Teroarea
Admiratia
Increderea
Si lista poate continua la nesfarsit. Cum ne raportam la emotii? Le lasam sa isi faca de cap, sa ne domine, sa ne defineasca?
Este important sa le recunoastem in noi, sa le identificam, sa le dam validare.
Sa ne ajutam cu niste exercitii:
“Da, mi-e frica. Mi-e frica ca as putea sa raman fara tata, mi-e frica pentru ca stiu ca ar putea muri in orice moment si stiu ca mi-ar fi greu fara el. Mi-e frica pentru ca stiu ca o pot pierde si pe mama…dar cel mai frica imi este ca ma pot pierde pe mine, in vartejul acestor emotii. Asa ca trebuie sa lucrez la mine, la identitatea mea.
La cine sunt eu. Sunt indreptatit sa simt ceea ce simt. Cu totii ne pierdem atunci cand asociem parintii cu protectia absoluta, cu siguranta.
Dar detasamentul de propriile emotii nu inseamna ca nu le simtim si ca ele nu mai sunt cu noi. Inseamna ca nu le lasam sa ne domine. Le acceptam, dar pe de alta parte, trebuie sa reusim sa le facem fata, fara a fi niciodata prea mult, coplesitor.
Altfel, daca emotiile sunt prea puternice, ele vorbesc in locul nostru.
“Sa le stapanim” sau “sa ne purtam cu manusi” fata de o situatie sau un om, este puterea umana necesara pentru a trece testul cel mare.
