Nu ca as fi vrut sa fiu contemporan cu tine, moai dar ce vremuri mai traiesti…sec asa…ca vinul. Nu?
Pe bune daca e ceva cu sens sau perspectiva pe lumea asta. Mai par unii asa cu un scop, mandri tare de ei insisi. Si pe buna dreptate, chiar fac ceva cu viata lor. Calatoresc, invata ceva nou, iubesc, traiesc. Ce ma pune pe ganduri este…sau stai…nu mai discut la persoana intai, ca pare din start o evitare constanta a blogului… in general, nu ne intereseaza ce crede fiecare; doar in masura in care ne ajuta si pe noi, nu?
Viata, aceasta splendoare de culori, arome, mirosuri, zgomote…ce ne invata ea? Ne invata sa traim. Sa nu murim. Inima lucreaza neincetat pentru noi, ca sa ne hranim mintea si sufletul cu elemente senzoriale placute, cu fericiri debordante si cu peisaje incantatoare… doar ca nu ni se serveste fericirea pe tava. Trebuie sa ti-o faci: ba cu o sticla de bere, ba cu o viziune mai clara sau nu. Sa iti faci viata frumoasa, pentru ca nu este.
Ca oriunde ai scoate capul afara, e numa’ gri… si apoi, e cum spunea un prieten. Totul se vinde pe bani…masina, lookul, atitudinea, increderea si stii si tu ce mai urmeaza. Da, fix aia.
E pe bani. Nu este doar imaginatie, este doar imagine.
