Ferea ca scriu mult…am pregatit 2 kile de cafea si m-am pus pe treaba…caci ce-mi pasa mie ce ma definteste sau cum arat, daca asta ma face sa traiesc?

Case si bani, vise si dolari…eeeeh, era o vorba. Mi-a placut asta cu “potoleste-te ca vine Apocalipsa”, asa ca m-am pus sa scriu un roman. Nu neaparat pe gustul oricui, ca stiu ca nu va plac glumele proaste. Nu pot sa va multumesc pe toti. Prefer calitativ…si profund. Pana la suflet.

Curg cuvintele ca ploaia din cer…ca asta ne face sa intinerim, sa crestem…ce vine, vindeca.

Si repede, repede, pana nu mi se pierde imaginatia, pana nu se duce entuziasmul si ultima picatura de efort intelectual…asa…romanul….da , da ….romanul.

Auzi, eu nu prea cred deloc in disciplina. Trebuie sa iti placa. Sa iti placa ce faci…si armata este misto, daca ti place…si razboiul e tare, daca ti place….sa traiesti.

Slab psihic…auzi si tu….slab psihic…dar ce, tu te simti mai zdravana? Hai mah surioara, ca suntem toti la fel, iaca, o apa si-un pamant. Cum te-ai simtit mai destept si te-a izbit inspiratia, cum te izbeste de nu te vezi, o palma din Cer.

Stai locului potolit, ca nu esti tu mai cu motz!

Suntem la fel…repet.

O tot tin cu visele ca sa te fac o data si-o data sa zambesti…nu-mi plac fetele triste. Nu le gasesc ajutor…sau remediu….sau doctorie…sau scop…sau cum se-o zice.

Iti spun eu ca pot scrie o carte, fara sa ma gandesc prea tare….e fara actiune si fara sa fie roman. E doar o carte, plina de vorbe….goale, dezbracate, fara noima…zi-le cum vrei. Tot carte se numeste si tot de mine este scrisa. Vrei, nu vrei, se intampla chiar acum….sub ochii tai nerabdatori…

ca doar vrei sa-i cunosti personajele….cu toate ca ti le-am spus demult: sunt eu si cu tine. Si-apoi, ce vrei mai mult sa se stie, suntem noi doi si asta-i foarte, foarte bine. 🙂

Stam ascunsi dupa canapea si ne place sa comentam lumea. Ma numesc Lavanderie si nu prea mai am timp…sa termin cartea.

Ma gandesc serios sa o terminam impreuna, tu-mi spui experienta ta si eu o transform in foi albe si cuvinte. Facem sa fie, impreuna!

Nu trebuie sa fie multe modificari, tesem niste vise impreuna, coasem la ele, le dam contur…ma gandesc serios sa prescriu retete magice:

“10 imbratisari pe zi:

“5 zambete intoarse”

“putin haos moderat presarat cu simtul umorului” (Doamne bine ca n-am scris omorului)

“rugaciune cand te vezi pe patul spital”

“cat mai mult capul pe fereastra”

“mergi unde nu e nimeni si vorbeste singur cat poti tu de des”

“fa ce face celalalt, fara sa faci ce face celalalt”

“fii tantos!”

Cam astea! Maine cred ca scriem finalul cartii. Dupa o noapte de odihna, toate sunt mai bune si mai apetisante!

Kiss ya!