Binele personal mai presus de tot si de toate… sa ne fie bine, ca sa fim bine si sa fim mai buni. Altfel, “ne stricam” cu totii. E ca si cand pui oameni sa se sustina unii pe altii, iar daca unul se dezechilibreaza, cad toti. Sa fie ca la domino, ar fi chiar misto.
Cam asa functionam, in masa. Individual e greu de zis. Trebuie sa iei fiecare individ, sa faci terapie cu el, sa vezi ce are de spus, ce il ajuta, de ce nu se elibereaza de emotiile negative, de ce sta prins in aceleasi tipare si de ce. Trebuie sa faci operatii deschise doar ca sa poti intelege cum sta treaba pentru fiecare in parte si sa-i adaugi lista de to do, ca sa fie mai bine. Este o munca inepuizabila si nimeni nu o poate face.
Daca i-ai “coafa” pe toti si apoi i-ai trimite acasa, ia sa vezi atunci ce lume mai buna, mai draguta, mai senina si viata si dimineata.
Greu sa fii sus…fara ajutor colectiv. Pacat ca nu ne cunoastem mai bine intre noi, ar fi ceva interesant atunci.
As propune o evaluare generala, cu mai multe specimene de oameni si apoi generalizarea pe esantioane, pe grupuri de varsta si interese. Sau sa ne bagam toti in aceeasi oala? Hmm…tu ce spui?
