M-am trezit dimineata cu o stare proasta si as fi vrut sa citesc ceva frumos pe net. Imi ametea capul si mi se parea ca viata e in fum…ma intrebam cat va mai dura viata, asa. Nu mi-am putut raspunde la intrebare. Am continuat sa ma simt naspa…nu am inteles de ce. Mi se bloca mintea, corpul nu mai raspundea la semnale, inlemnisem inainte de vreme, cum s-ar spune. Asteptam ceva, dar nu stiam ce…
Puteam sa trag de mine, mai mult…dar era ineficient. Inepuizabil. Nimic nu ma asculta, chiar daca vroiam…Imi venea sa-mi dau ordine, stiam ce e bine pentru organism si ce nu… Mancarea nu avea gust, mi-era indifrent daca mi se servea cauciuc.
Nu stiam de la ce inaltime cad si cat va mai dura…parea ceva la nesfarsit. Nimic dinainte nu mai functiona. Lumea cerea schimbari, mecanismul meu, ca sa poata functiona. Nu stiam ce sa schimb.
La ceilalti parea mai simplu. Poate era mai usor sa ma revolt si sa ma supar pe cineva. Mai simplu sa caut o vina…
Mi se parea dracul atat de negru, nu stiu cum sa zic. Nu prea vroiam sa am de-a face cu el. Mi-era sa nu ma ia…nu de alta, dar era cam devreme. Plecam nepregatit.
Cat a mai continuat? Nu vrei sa stii…ce pot scrie este ca a durat atat cat trebuie si poate va mai dura pana se schimba ceva. E cam ca si cu sporturile extreme fara siguranta. E la Roata Norocului!
