de dinainte
Viata de dinainte era cu mult mai simpla pentru ochi… ma puteam concentra la acea miscare unica pe care o are o cana de ceai cald in lumina diminetii. Viata de dinainte era cu mult mai cu sens si multe aduceau bucurie ochilor: simteam altfel vantul pe obraji, altfel aroma de cafea dimineata si zgomotul ma fascina pentru ca ma ducea intr-o lume pe care o visam.
Stiam ca nu fac parte din aceste locuri si timpuri…dar nu stiam ca niciodata nu ma voi mai putea regasi cumva in ce traiesc. Este ca si cand “esti obligat”, ” esti fortat” sa existi altfel decat simti, altfel decat vrei si esti obisnuit.
Cel mai greu imi este sa ma prefac. Traind intr-o cutie, legat de maini, pentru ca asta a ajuns viata ta, nu pentru ca asta ai ales. Si sunt momente in care imi doresc sa nu mai treaca timpul, sa nu se faca ora 2, sa pot sa incap cu toate ale mele intr-o zi ca sa ma pot culca linistit si sa nu mai functionez ca o marioneta. Sa bifez si ceea ce imi place, sa aduc vremea pe care o ador mai aproape de mine si sa trag cu toate fortele stiind ca ajung la mal, acolo unde este linistea pe care mi-o doresc, acolo unde nu trebuie sa mai trag atat, sa ma mai fortez sa fiu ceea ce nu sunt.
Sa nu ma mai sperii atata. Ce poate sa ti se mai ia?
Ce poate sa ti se mai intample?
Nu vreau sa fiu nici omul care le-a trait pe toate. Nu, chiar nu. Refuz sa mai am parte de alte experiente “din care sa capat experinta”. Lasa-ma linistit! Stau eu cu linistea mea, nu deranjez pe nimeni, stau in banca mea si nimic nu-mi mai trebuie.
Uneori nu cerem pentru ceea ce ni se intampla. Nu vrem sa umplem pana la refuz paharul cand deja era prea mult. Nu stiu pe mana cui suntem, ce (“injuratura”)trebuie sa mai incasam pana cand o sa fie bine. Ca te tot clatini, iti pierzi echilibrul si parca viata nu stie cand sa se opreasca si sa iti ofere o mica pauza. Ma mai intreaba si pe mine cineva ceea ce vreau?
S-a terminat? Macar pentru un moment.
