Invidia
Nu inteleg invidia… daca ii spui altuia ca ai bani si el n-are se uita cam asa. “Asta are bani, hmmm, eu nu am…” “Nu stie ce inseamna sa n-ai…”…cine stie…ce nu stie…celalalt cum e…cine stie…
Florile ne plac atunci cand sunt perfecte…ne plac, nu? Le mai gasim defecte pe ici pe colo, dar ne plac, nu?
Mi-a placut ce spunea cineva despre o fata frumoasa care trece pe langa tine. In loc de…poti spune asa: “Ce creatie a lui Dumnezeu, ce frumusete”.
De ce ne place sa distrugem, chiar si cu gandul? Ai vazut tu durerile omului, i-ai vazut si interiorul, atunci cand vezi exteriorul?
E greu sa te bucuri pentru altul…e greu…dar nu imposibil. Ala are si eu n-am…ala face si eu nu fac.
De ce? Atata nedreptate? Dar cine stie cat munceste acel om sa fie asa, sa aibe aprecierea ta? Dar cine stie cata neincredere are altcineva pe care tu il admiri pe la spate in propria lui frumusete? Suntem creatii si suntem cumul de emotii, emotii care ne sfarsesc si emotii care ne nasc. Suntem tot ce simtim, ce mancam, ce credem, ce ne nastem.
Gata cu invidia, fratilor! Va rog eu!