Clasic sau cliche
Hello sun,
Ce mai faci? Tu bine, eu?
Iar am chef de “glumitze”. 
Te pupa sora ta de suferinta! M-ati innebunit cu vacantele astea si pozele. Cred ca m-am tampit eu la cap, dar nu vad pozele asa cum ar trebui: adica niste oameni intr-o vacanta nu imi inspira fericire. Si nicio femeie imbracata bine alaturi de cafeaua aia “to go”. Pentru ca: iti spun eu, cafeaua se bea la ceshcutza, cu farfuriutza, de cand lumea.
Ne grabim de-a binelea. Alergam la propriu.
“Vino, Doamne cu batranetea ta sa ne mai lase toate in pace, sa putem calca domol pe iarba si sa respiram aer curat.”
Cand ai mirosit ultima oara o floare? Ba nuu, cand te-ai bucurat de aroma ei? Aia e…Vezi? Nu ne mai bucuram…
Nu mai stim ce inseamna :durabilitate, daramite:
Ne-am pierdut printre altii pe care ii credem mai destepti ca noi. Modelele strica, intr-adevar. Prea multe informatii, nimic nu se alege de mintea noastra, la final.
Ne-o ia respiratia sacadata inainte sa ne-nceapa ziua: stres la cote maxime, am de facut aia si cealalta, trebuie sa fac aia si ailalta, ma dor toate alea si doare. Doare ca nu e timp, cand de fapt:
Nu ne mai ajuta nimic, asta e de fapt realitatea zilelor si noptilor. Vrem sa le facem pe toate si nu facem nimic pana la urma.
Poate unii vor sa fie apreciati, admirati. Si se vede dupa cum isi dau silinta. Poate altii vor doar ce au si altii. Nemultumiti stim ca suntem de muuuult timp. S-a pus praful pe “nemultumirea” noastra.
Ca daca n-ai timp sa vezi o floare cum isi desface petalele, nu ai timp de nimic. Cum zice-n Micul Print: “limpede vezi doar cu inima”.
Pune un strop de iubire in viata ta, depune si efort. Nimeni nu zice ca ceea ce vezi cu ochii, este ceea ce trebuie sa se intample.
Sa cautam “adancurile”, nu suprafata!
Cred ca “inca” se poate!
Zi buna!